Premianţi şi repetenţi
Specialiste în construirea şi vînzarea imaginilor despre alţii, multe din televiziunile de la noi au probleme cu gestionarea propriei imagini. Dacă, în privinţa altora, prin operaţiuni de cosmetizare şi de fapt de manipulare aproape că pot să facă din negru alb, cînd vine vorba de propriul brand, posturile TV comerciale româneşti se dovedesc, cu cîteva excepţii, neputincioase şi nu reuşesc să controleze percepţia pe care-o are publicul despre ele. La capitolul excepţii, trebuie pus pe primul loc PRO TV. Televiziunea lui Adrian Sîrbu este cea care a adus la noi stilul agresiv de autopromovare şi de construire a brand-ului, specific posturilor comerciale de peste Ocean. După apariţia PRO TV, celelalte posturi au părut, prin comparaţie, nişte staţii de emisie locale. Postul din Pache Protopopescu a făcut istorie în ceea ce priveşte televiziunea de la noi şi a impus o altă stilistică a imaginii, un alt ritm, o altă abordare. PRO TV a devenit televiziunea cu majusculă, iar celelalte canale TV au fost forţate să o copieze, dacă au vrut să supravieţuiască. Chiar dacă au copiat-o şi în chestiuni de amănunt (cum a fost cazul Antenei 1, care şi-a potrivit pasul după mişcările PRO-ului), celelalte televiziuni n-au reuşit nici pînă astăzi să-i zdruncine statutul de lider. PRO TV este perceput în continuare ca televiziunea cu majusculă, este postul care dă tonul, maşinăria PRO este singura în măsură să creeze o adevărată vedetă TV. Cu excepţia Andreei Marin, toate vedetele de televiziune conştientizate de public ca atare au beneficiat, la un moment dat, de forţa de buldozer a promovării PRO. Şi mai interesant este că, în momentul în care au ieşit de sub umbrela televiziunii lui Adrian Sîrbu, cele mai multe dintre personaje au început să regreseze la nivelul imaginii şi şi-au pierdut aura strălucitoare pe care o aveau cînd se aflau la PRO TV. Este şi cazul unor vedete care se aflau pe primele locuri în top, ca de exemplu Mugur Mihăescu (alias Garcea), care a ajuns acum un umil personaj la Kanal D, sau Teo Trandafir, care degeaba mai încearcă să regăsească acum, la Romantica, gloria de care se bucura altădată. Mai mult, percepţia publicului că PRO TV este în fruntea plutonului şi că mişcările acestei televiziuni trebuie urmărite în primul rînd se păstrează nealterată chiar dacă, de ceva vreme încoace, produsele postului sînt din ce în ce mai discutabile (chiar din perspectiva publicului larg). Prin urmare, nu contează că la PRO TV se difuzează pentru a nu ştiu cîta oară un film de doi lei, acesta va avea întotdeauna o audienţă mai mare decît un film de succes dat pe TVR 1 sau pe Prima TV. Deşi a copiat cît a putut PRO TV, deşi i-a "furat" vedetele sau oamenii din spatele camerelor, Antena 1 este, în ceea ce priveşte brand-ul, în urma principalului ei competitor. Această televiziune a rămas întotdeauna "a doua" ca notorietate (ar fi interesent un studiu despre locul pe care-l au canalele TV pe telecomanda fiecăruia). În plus, Antena 1 suferă la nivelul brand-ului prin faptul că publicul o percepe în continuare ca "televiziunea lui Voiculescu", un post care-i aduce cu obedienţă servicii de imagine patronului şi partidului său. Acest lucru se simte încă şi mai puternic în cazul Antenei 3, iar de data aceasta prejudiciul de imagine este şi mai mare, pentru că este vorba de o televiziune de ştiri, care ar trebui caracterizată în primul rînd de obiectivitate şi imparţialitate. În mod clar, acest aspect face diferenţa dintre Antena 3 şi Realitatea TV, în favoarea celei din urmă. La nivelul brand-ului, sînt şi cîteva televiziuni comerciale care "nu există". Unele se îndreaptă vertiginos spre acest statut (ca B1 TV, care în momentul lansării a creat nişte aşteptări, dar acum este foarte bine caracterizat în percepţia publicului de sonoritatea expresiei "la B1"), altele (Naţional TV, N 24 etc.) au fost moarte încă de la naştere.
