Prăbuşirea monştrilor sacri
Simpatică foc, plină de viaţă, spirituală, dotată cu umor de bună calitate, spontană, cultivată. Capabilă să discute natural şi în cunoştinţă de cauză cu actori, cîntăreţi, fufe, dar şi cu Neagu Djuvara. Adaptabilă la diferite locuri de muncă, în variate condiţii. Vedetă-simbol, pe rînd, a patru televiziuni. Unde s-a dus, a fost vioara-ntîi. Teo Trandafir. Tele 7 abc, Antena 1, PRO TV, Romantica. Cînd a ajuns la PRO, puţini au fost cei care au crezut că va răzbi, şi asta din cel puţin trei motive. Unu: că se spărsese cuplul profesional, bine rodat şi bazat pe o prietenie admirabilă, cu Mircea Badea. Doi: că venea la o masă la care plăcinta părea să fie de mult împărţită, cu "mascote" bine definite şi excelent promovate. Trei: că, pentru prima oară, era prizoniera unui format care o obliga, de dragul ratingului (şi nu numai), să invite te miri pe cine şi să nu facă (prea tare) mişto de ei. Duse erau vremurile în care Teo şi Mircea îşi permiteau să facă şi să spună orice despre oricine! Şi totuşi a reuşit. Sigur, dezamăgind pe unii, care n-ar fi vrut s-o vadă vreodată gudurîndu-se pe lîngă manelişti şi politicieni expiraţi. Dar a rămas Teo, chiar şi cînd probabil strîngea din dinţi. Pentru cei dispuşi să mai închidă puţin ochii la rabaturi, era o plăcere s-o vezi. Apoi a căzut bomba: Teo pleacă la o televiziune de nişă, ca directoare! Sigur, relansare, rebranding, planuri măreţe, mă rog, tot tacîmul. Precedente semnificative? Nici unul. Precedente dramatice? Cel puţin unul, foarte aproape de ea. Cu cîţiva ani în urmă, Floooorin Călinescu se visase şi el manager de televiziune, refuzînd să vadă că nu face decît să urmeze Principiul lui Peter, conform căruia fiecare om tinde să-şi atingă nivelul maxim de incompetenţă. Nu uit nici o clipă că perioada de directorat la Tele 7 abc a lui Florin Călinescu s-a suprapus peste o tragedie personală, trăită cu o discreţie exemplară. Dincolo de asta însă, experienţa lui ar fi trebuit să fie cel puţin un semnal de alarmă pentru orice vedetă media care şi-a cîştigat pe merit o imagine, un nume, chiar o legendă. La ora la care Teo Trandafir a făcut pasul strîmb, Florin Călinescu se întorsese deja, cu coada între picioare, în trustul care îl consacrase. Întîi a acceptat rolul de înlocuitor de Ovidiu Ioaniţoaia (!), pe urmă a dispărut public - dacă facem abstracţie de cele cîteva triste apariţii prin talk-show-uri în pană de subiecte şi invitaţi, sub pretexte jenante de tipul "cu Florin Călinescu despre ce se mai întîmplă". Hărţuit puţin de presă, a declarat că, avînd în vedere ceea ce a făcut PRO pentru el, ar accepta şi să spele pe jos acolo. N-a fost departe... Între timp, devenise director (viu contestat) la Teatrul Mic şi îşi reluase cariera iniţială de actor. Prestaţia lui în O zi din viaţa lui Ceauşescu dovedeşte că este - sau poate fi - un mare actor. Dar unde sînt antologicele sale monologuri şi dialoguri din Chestiunea zilei, unde sînt muşcătoarele satire create cu ajutorul unui mic grup de semi-amatori? Teatrul s-ar putea să fi cîştigat un mare actor, rămîne de confirmat, dar televiziunea şi noi toţi am pierdut cu siguranţă un monstru sacru, de bună calitate, al micului ecran. Nimic din toate astea nu pare s-o fi pus pe gînduri pe Teo. S-a aruncat cu capul înainte şi s-a ales cu ceea ce era previzibil să se aleagă. Epilogul penibil al acestei stupide aventuri este halucinantul interviu acordat Cotidianului în 13 noiembrie 2007. N-am văzut niciodată un om umilindu-se în asemenea hal, cerşind iertarea lui Adrian Sîrbu şi aproape milogindu-se s-o ia cineva undeva. Sper, pentru ea, să nu fi citit comentariile cititorilor la acel interviu... Nu de alta, dar nu văd cum i-ar mai putea folosi. Cu inima strînsă, mă întreb cine urmează. Ce statuie se va mai prăbuşi în praf? Ce vedetă se va mai visa director? Ce bucurie vom mai pierde? Căci paguba nu e doar a lor, ci şi a noastră. Uitaţi-vă, vă rog, cine şi cum a umplut, în aceşti ani, spaţiul lăsat liber de Chestiunea zilei ori de Teo şi Mircea. Şi mai e ceva. Dacă, aşa cum ne spune un sondaj CURS, 52% dintre români nu citesc niciodată o carte, asta are legătură şi cu ceea ce fac sau nu mai fac oameni precum Florin Călinescu sau Teo Trandafir.
