Portretul-robot al forumistului român

Acum vreo 17 ani, se plimba prin Piaţa Universităţii la braţ cu o pancartă a Liceului Lazăr. Alegerile din 1992 l-au prins într-o cîrciumă ieftină, prea scîrbit ca să mai voteze încă o dată, inutil, împotriva lui Iliescu. 17 noiembrie 1996, Duminica Ţapului, a apucat-o, în schimb, în stradă, unde mărşăluia de data asta fără pancartă, dar cu o sticlă de şampanie, bucuros de victoria lui Constantinescu. Prin ’98, înainte de mineriadele de la Costeşti şi Stoeneşti, şi-a făcut un SRL, pentru ca apoi să-l privească cum se stinge. Acum, aşteaptă liniştit să vină Garda şi să-l lege, fiindcă a pierdut actul constitutiv al SRL-ului prin 2001, într-o ceartă cu nevasta care l-a părăsit. Cum, unde aşteaptă liniştit? Păi, pe Internet. Îl cheamă BrainEraser sau Ghionoaia, 4play sau Ricică. S-a născut (a doua oară, sub aceste nume, pe forumuri), pe la sfîrşitul anilor ’90, în lipsă de altă ocupaţie mai bună. Tranziţia tranzita şi vremurile vremuiau, iar Ricică n-avea nici guvern, şi nici alte pîrghii de putere la îndemînă, aşa că a preferat să chibiţeze pe Internet mersul înainte, în lături sau îndărăt, al ţării. Pare cam trecut, dar, precum cărţile, forumurile au soarta lor, în sensul că s-au fumat puţin şi ele. Aşa cum se ştie, forumul a fost în Roma antică oarecum acelaşi lucru, locul unde se discuta despre guvernare, la fel ca în greceasca agoră, care îndeplinea şi funcţia de piaţă publică. Pe Internet, începînd de prin 1995 - ne spune Wikipedia - a căpătat răspîndire o idee de pagini în care oricine îşi poate spune părerea, polemiza, informa, nuanţa. Ideea a prins instantaneu, fiindcă se potrivea la multe. Puteai discuta despre lucruri destul de obscure, cum ar fi reţeaua de calculatoare de acasă sau modul optim de curăţare a inelelor de argint. Alţi oameni care se întîlniseră cu aceeaşi problemă îţi puteau da sfaturi, iar tu îi puteai lumina, la rîndul tău, pe alţii, odată ce ţi-ai rezolvat problemele punctuale. Forumul însă este, ca şi în Antichitate, un loc în care poţi spune ce te roade. E foarte uşor să începi o discuţie, pînă la urmă nu e mare scofală nici să iei un software gratuit şi să-l pui undeva, pentru ca întreaga comunitate să înflorească sub ochiul tău patern. De aici, Ricică al nostru s-a putut ipostazia în cîteva varietăţi. INGINERUL Este versiunea esenţializată, pînă la asceză (inversă) a frecătorului de mentă generic. A început Politehnica pe vremea lui Ceauşescu şi a terminat-o cînd România nu mai avea industrie. Oricum, la Mecanică Fină sau Electrotehnică îl trimiseseră părinţii, deşi lui îi plăcea SF-ul, ca lui Rigid Aurel, cel din cîntecul Sarmalelor Reci, şi o făcuse ca nu cumva să se ducă la Litere, de unde ar fi ajuns într-un sat, însurat cu fata popii. Între timp, şi-a găsit un locşor la o firmă de asigurări sau montează antene de GSM, dar ceva-ceva îi lipseşte din traseul existenţial. De aceea, pe forumuri, Inginerul e ba patern, că doar a văzut multe, ba furios, din acelaşi motiv, ba beat, fiindcă nu poate fi în acelaşi timp patern şi furios. Etalează un bric-