Pornografie

Pornografia se leagă, în mintea tuturor, de sex. Orice reprezentare mediatică a sexualităţii este susceptibilă de a fi considerată pornografie, indiferent dacă respectiva reprezentare are sau nu ca scop manipularea comercială a libidoului. Orice nuditate, chiar dacă pune în paranteză ideea de sexualitate, e vinovată şi, deci, sancţionată de societate. Orice cuvînt care trimite la sex este blamabil şi trebuie înlocuit cu beep sau cu o literă urmată de puncte de suspensie. Iar CNA, organismul care stă de strajă la fruntariile pudibonderiilor societăţii, are grijă ca nici o imagine sau cuvînt descheiat la nasturi să nu agreseze sensibilităţile feciorelnice ale publicului telespectator. În realitate, indecenţa, vulgaritatea, obscenitatea sau pornografia depăşesc cu mult graniţele ţării sexului răsare şi sînt răspîndite în lume de tot felul de agenţi respectabili şi îmbrăcaţi decent. Mai ţineţi minte, de exemplu, mamaia aceea furibundă sau băieţii de cartier musculoşi pe care ni-i arătau televiziunile în rîndul publicului revoltat de mult discutata paradă gay? Erau aceia mai puţin obsceni decît travestiţii care-şi ţuguiau buzele şi ne trimiteau bezele? În mod evident, pornografie era şi de-o parte şi de alta a baricadei, chiar dacă una se lega în mod vădit de ideea de sexualitate şi cealaltă tocmai împotriva acesteia se pronunţa. CNA-ul sau pudibonzii de meserie se arată indignaţi de apariţia unui trup dezgolit pe micile noastre ecrane, dar nu au nici o tresărire cînd pornografia non-sexuală se lăfăie în fiecare zi la televizor. Imaginile cu demonstraţiile naturiştilor dezbrăcaţi care militează în nu ştiu ce capitale europene pentru mersul pe bicicletă sau împotriva sacrificării animalelor se cer blurate în mod automat. Nimeni, însă, nu se gîndeşte să-i blureze faţa lui Vadim Tudor şi să-i transforme vorbele în beep-uri cînd acesta apare la o emisiune încheiată la toţi nasturii, cum e considerată cea a Gabrielei Vrînceanu Firea, unde tribunul spune că Traian Băsescu umblă cu două spitale mobile după el, pentru că nu poate rezista două ore fără să se branşeze la organe artificiale, sau că Mircea Dinescu are un sifilis cronic. Nimeni nu se gîndeşte să protejeze măcar copiii de pornografiile isterice ale unui domn cu mustaţă şi laptop, pe nume Stan, combinate cu pornografiile mieroase şi insinuante ale unui domn fără laptop, pe nume Cristoiu. Nimeni nu este scandalizat de prezenţa pe sticlă a unor moderatori care sînt şi codoşi, căci ne bagă în casă astfel de exemplare obscene, dar se şi prostituează la greu, executîndu-se cuminţi, cu pantalonii-n vine, cînd stăpînul are chef de ceva acţiune. Există televiziuni care ne oferă, ziua în amiaza mare, chiar şi pornografie cu perversiuni, aşa cum e, de exemplu, emisiunea No comment cu Monica Gabor. Ba mai mult, cînd cei doi porumbei se căsătoresc, materialul despre nunta lor care violează bunul-simţ este ştirea principală la mai toate posturile (deşi în ţară şi în lume se întîmplă lucruri extrem de grave - dar pornografia are întotdeauna cîştig de cauză în faţa lucrurilor serioase). Îl vedem pe el cu nişte pantofi albi, foarte scumpi şi de un prost gust total, cu cataramă, împletiţi şi ascuţiţi la vîrf, şi cum i se agaţă în cataramă trena ei; o vedem pe ea cum îşi cercetează testul de sarcină (proaspăt scos din urină, fireşte) şi cum anunţă victorioasă că este; vedem cum nepoţica se apleacă să-l sărute pe tataia şi pe el cum îi întoarce sărutul, ridicîndu-se pe vîrfuri. Şi toată lumea îi felicită, se bucură că participă la această celebrare a obscenităţii cu bani mulţi, iar televiziunile ne prezintă pe larg episodul, filmînd din toate unghiurile şi cu gros plan-urile de rigoare. De ce, la ştiri, imaginile cu nişte sîni nevinovaţi să fie cenzurate, pe cînd tot felul de producţii hardcore - cu mondeni, manelişti, politicieni, patroni de cluburi de fotbal, securişti sau escroci cu aparenţă de oameni respectabili - să ne fie oferite cu generozitate?