Nuanţe
În urma articolului meu de săptămîna trecută despre şefia lui Tudor Giurgiu la TVR, am avut mai multe discuţii cu oameni din televiziunea publică sau din afara ei, care mi-au spus ceva de genul "ai dreptate în ceea ce-ai scris, dar...". Şi după acest "dar" urmau, ca de obicei, nuanţele. Sau criticile (voalate) la ceea ce am scris. Asta mă face să revin asupra subiectului şi să completez cu nuanţele pe care le-am extras din discuţiile avute. "Spui că nu ai de unde să ştii dacă Tudor Giurgiu a făcut bani iliciţi de pe spinarea TVR şi e corect să nu te pronunţi în această chestiune pînă la verdictul unor organe de anchetă. Dar ai putea să ridici măcar nişte semne de întrebare, după ce citeşti declaraţia lui de avere, publicată cu întîrziere şi după multe discuţii. Acolo apar, anul trecut, două locuinţe noi în Bucureşti..." - îmi spune un amic. "Eşti naiv cînd crezi că va fi anchetat. Giurgiu e omul PNL-ului, iar PNL-ul e la guvernare" - îmi spune un altul. Nu sînt inspector financiar şi nu am cercetat evidenţele contabile ale lui Tudor Giurgiu, aşa că prefer în continuare să nu mă pronunţ în acest subiect şi să las pe seama justiţiei ce e de competenţa ei. Mai ales că e vorba de acuze grave. Cît despre faptul că nu va fi anchetat - să fim serioşi! PNL e la guvernare acum, dar asta nu înseamnă că va fi veşnic acolo. S-a văzut şi în alte cazuri că, pînă la urmă, matrapazlîcurile ies într-un fel sau altul la suprafaţă. Adrian Năstase a fost chiar prim-ministru, şi tot nu a scăpat de anchetă. "Tudor Giurgiu nu avea nici o pregătire pentru conducerea televiziunii. El era doar un regizor debutant, care făcuse pînă la acea vreme numai videoclipuri. E adevărat, a organizat şi Festivalul de film Transilvania, dar acolo greul l-a dus Mihai Chirilov. Pe scurt, Tudor Giurgiu a fost pus în fruntea TVR doar pentru că i-a ajutat în campania electorală pe cei de la PNL şi trebuia, prin urmare, răsplătit" - îmi spune altcineva. "Se vede că n-avea habar de cum funcţionează o instituţie de presă. Deciziile pe care le-a luat pentru schimbarea structurii pe departamente din televiziune au fost de-a dreptul aberante. A desfiinţat posturile de căpitan şi a uns cîţiva generali, iar pe restul i-a lăsat simpli soldaţi. Aceşti şefi mari nu aveau timpul fizic să se ocupe de toate. Ştii că, de exemplu, dreptul de semnătură pentru accesul în televiziune sau pentru deplasări îl aveau doar trei oameni?" - îmi zice un angajat din TVR. "Nu ştia să lucreze cu oamenii. Era arogant" - îmi zice un altul. Se prea poate să aibă dreptate. Faptul că nu a reuşit să comunice cu subalternii se verifică, pînă la urmă: nu am găsit nici un angajat în TVR care să fie de partea lui, care să-l regrete. (Aşa cum, de exemplu, mulţi îl regretă pe Valentin Nicolau, despre care spun că a fost, indiscutabil, cel mai bun preşedinte director general al TVR de la Revoluţie încoace.) După cum scriam în articolul de săptămîna trecută, am avut rezerve încă de la numire că Tudor Giurgiu s-ar putea descurca într-o asemenea poziţie, în fruntea unei instituţii cu atîtea probleme. Iar declaraţia lui de după demisie, că a fost învins de sistem, nu e - după cum am văzut şi în cazul lui Constantinescu - o replică bună pentru ieşirea din scenă. Asta nu înseamnă însă că sînt de acord cu cei care identifică o cauză a eşecului în lipsa lui de experienţă în domeniu. În fond, nici un şef de pînă acum al TVR nu a avut experienţă înainte de a fi numit. Nici măcar Nicolau, cel iubit de angajaţi. În fine, oamenii cu care am discutat pe marginea articolului meu de săptămîna trecută mi-au spus mai multe lucruri, pe care din păcate nu am spaţiu să le reproduc aici. Nu voi încheia însă înainte să mai amintesc unul: "nu e adevărat că TVR e un SIDEX neprivatizabil, un soi de adunătură de dinozauri". Adunătură de dinozauri nu e, fără îndoială, pentru că sînt acolo destui oameni valoroşi şi care-şi fac treaba foarte bine. Dar dacă este sau nu un SIDEX - asta încă rămîne de văzut.
