Nu, tati!

Publicat în Dilema Veche nr. 350 din 28 octombrie - 3 noiembrie 2010
Nu, tati! jpeg

Înainte de toate, trebuie să răspundem tranşant la o întrebare: are vreun drept patronatul unui canal mass-media asupra politicii editoriale? Răspunsul este: categoric, da! 

Patronatul şi conducerea administrativă a unui organ ori trust de presă are dreptul (ba chiar şi obligaţia faţă de acţionari – acolo unde există) să proiecteze strategia editorială pe termen mediu şi lung. În primul rînd, să stabilească despre ce fel de ziar ori post TV este vorba: tabloid, generalist, de ştiri, de sport etc. Patronatul poate impune – sau propune – şi un model: „Să facem un post similar CNN“, de pildă. Astfel, ziaristul cînd se angajează acolo, ştie de la bun început unde se află şi la ce să se aştepte. Dacă nu-i convine, caută în altă parte. Dar atît! Cel care stabileşte „Facem un post similar CNN, dar numai cu ştiri catastrofice şi cu mult mai multe comentarii decît informaţie“ nu e patron de presă. E doar un nene cu nişte bani. Fireşte, chiar şi în acest caz jurnalistul poate să evite trustul respectiv. Dacă ştie, înainte de eventuala angajare, cu ce se va confrunta. Căci, da, oricît ne-ar enerva asta, un patron are şi dreptul de a înfiinţa un post TV dedicat exclusiv mizeriei – dar nu, nu are dreptul să transforme un canal mass-media într-o praştie personală, cu care să tragă în cine are chef. Un adevărat om de afaceri ar trebui să respecte dreptul angajaţilor de a-şi face, ca şi el, planuri pe termen mediu şi lung. Nu poţi să mă angajezi la o publicaţie serioasă, după o vreme să zici că te-ai răzgîndit şi vrei să fie cu femei goale, iar mie să-mi spui „Dacă nu-ţi convine, pa-pa-pa!“. Sigur, eu, dacă am o minimă mîndrie profesională, un cît de mic nume în presă, o să plec oricum – chiar dacă nu am nimic altceva aranjat altundeva – dar patronul nu are dreptul să-mi pună în faţă această „alternativă“. Asta în ceea ce priveşte relaţiile cu angajaţii. Cît despre relaţia cu publicul, lucrurile sînt şi mai clare: publicitatea mascată e interzisă prin lege. Căci publicitate mascată e să mimezi independenţa ziarului/postului care, în fapt, slujeşte una dintre forţele politice aflate pe piaţă. Lucru valabil atît prin afirmaţie („Uite ce bun e nenea ăsta!“ – indiferent ce face), cît şi prin negaţie („Ălălalt e naşpa!“ – idem). Vrei s-o faci, asta crezi, asta simţi, asta zici că te ajută la business? Nici o problemă, cu condiţia s-o recunoşti public. Poţi să pui în colţul paginii/ecranului un (P) de la Publicitate, de la Politică sau de la ce vreţi dvs. 

V-aţi întrebat de ce la noi nu există ziare de partid, oficiale, declarate? Pentru că toţi avem orgoliul de a poza în independenţi. Şi nu numai în presă. Cîţi dintre românii care-l înjură pe Ionescu în discuţiile de la portiţă recunosc deschis că ţin cu Popescu – sau invers? 

O legendă: n-ai de ales 

Dar jurnaliştii? Frunze în bătaia vîntului sau, măcar în unele cazuri, puţin altfel? 

Chiar dacă patronul nu are dreptul să te supună alternativei „ori accepţi schimbarea mea de interese, ori te cari dracului“, ziaristul are obligaţia de a face alegerea corectă. Obligaţie faţă de sine, dar şi faţă de cititorii săi. Nu uitaţi că în România există destui jurnalişti care-şi „duc“ publicul cu ei oriunde bîntuie – atîta vreme cît rămîn consecvenţi cu ei înşişi. Nu patronul te face ziarist şi nu el te scoate din scenă. 

Doi: ca şi în politică, există imaginea „toţi o apă şi-un pămînt“, cenzura e inevitabilă, peste tot e la fel etc. Nu este adevărat. Am fost angajat în şase locuri diferite şi am colaborat în vreo douăzeci. Ziar, săptămînal, lunar, agenţie de ştiri, radio, TV. Niciodată nu mi-a spus nimeni ce să scriu sau să nu scriu. Dar, e drept, nu m-am tras cu nici un patron de şireturi, n-am fost „bătrînelule“, nu ne-am tutuit, n-am băut şi n-am înjurat împreună, n-am intrat în casa nici unuia. Cît despre şefii mei direcţi, am avut norocul să întîlnesc oameni de calitate, în primul rînd morală, pentru care ideea însăşi de a-mi spune ce să (nu) scriu este împotriva firii. Dar n-am fost şi nu sînt singurul lor subordonat; de acelaşi regim s-au bucurat şi colegii mei. „N-am avut de ales“ e o scuză preluată din discursurile despre compromisurile din perioada comunistă. E falsă şi pentru atunci, şi pentru acum.  

Dacă eşti ziarist pe bune 

Subiectivismul, da, este inevitabil. Toţi avem păreri, simpatii şi antipatii, care pot să transpară în ceea ce facem. Este OK însă cîtă vreme sînt ale noastre şi ni le asumăm. Tia Şerbănescu spunea cîndva despre publicaţia la care lucra: „Este independentă, dar nu este indiferentă“. În articolele de opinie sînt fireşti indignarea, sarcasmul, ironia, patetismul – atîta timp cît sînt sincere, nu comandate. În anchete şi reportaje – cu moderaţie. În ştiri n-au ce căuta. Mai trebuie subliniată, încă o dată, diferenţa dintre independenţa economică şi toate celelalte forme de independenţă. A nu „da“ în patronul tău, în banca unde îşi rulează banii şi prin care te plăteşte şi pe tine, în partenerii de afaceri – e de la sine înţeles, oriunde în lume. Dacă afli lucruri scandaloase, în contradicţie cu conştiinţa ta – atunci trebuie să pleci. Şi nu, nu vei vorbi despre ele nici măcar după ce ai plecat. Aşa e moral. 

Pentru orice altceva însă jurnalistul trebuie să aibă libertatea de a scrie ce a descoperit şi ce crede. Nu numai despre politică! A titra zilnic „România în colaps“ pentru că aşa ţi s-a ordonat este o iresponsabilitate, mult mai gravă decît a înjura la comandă un partid sau un om politic. În paranteză fie spus, aşa cum nu te obligă nimeni să lucrezi într-o anumită redacţie, tot astfel nu te forţează nimeni să scrii editoriale despre politică – dacă, să zicem, oriunde ai face-o te-ai izbi de comandamente locale. Dacă eşti ziarist adevărat, dacă ai sînge-n tine, atunci îţi poţi face un nume incontestabil prin anchete sociale şi economice, interviuri memorabile cu personalităţi sau semnînd cronici de artă. 

Un risc asumat 

Bine-bine, dar ce-are urmărirea unui individ pentru favorizarea infractorului cu publicarea unor discuţii private în care sînt implicaţi ziarişti a căror imagine este, în acest fel, afectată? Nu reiese de nicăieri că ar fi fost complici la respectiva presupusă favorizare. În primul rînd, aşa cum a explicat procurorul general, o urmărire nu se poate face selectiv. Se înregistrează tot, că nu se ştie de unde sare un iepuraş. Ulterior, o dată ataşate la dosarul trimis în judecată, transcrierile devin publice. E un risc pe care ţi-l asumi atunci cînd vorbeşti cu o persoană implicată de mulţi ani în mari scandaluri. Inclusiv în cazul în care, lucrînd în altă parte, l-ai sunat să-i ceri o declaraţie. Pe de altă parte, din două una: ori ceea ce ai spus e „sans peur et sans reproche“, şi atunci nu ţi se afectează nicicum imaginea, ori... 

 Stenogramele publicate sînt jalnice. Dar nu, nu aceasta e presa din România. Nu toată. Nu, tati. Punct.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.