Noile media şi prima carte românească despre ele

Marele puzzle al societăţii contemporane este reprezentat de noile media - spune Roger Fidler în cartea numită Mediamorphosis -, iar dilema care le însoţeşte este Internetul, deşi, remarcă el, lucrurile noi şi radicale au devenit deja locuri comune în mintea oamenilor. New media, cartea Dorinei Guţu, apărută la Editura Tritonic, încearcă să pună cap la cap cîteva dintre bucăţile acestui puzzle, pentru a oferi o imagine coerentă, dar foarte generalistă, a fenomenului. Dorina Guţu este profesoară la SNSPA şi acest lucru se vede foarte bine din tonul didactic abordat în scrierea cărţii şi prin sistematizarea informaţiei. Într-adevăr - cum se spune şi în prefaţă -, cartea este o premieră pe piaţa editorială din România, cel puţin din motivul simplu că abordează explicativ cîteva dintre temele importante ale noilor media. Nu este primul autor preocupat de impactul noilor tehnologii, Videologia lui Ion Manolescu aborda cybercultura la nivelul structurilor de profunzime, dintr-o perspectivă tehno-culturală, interdisciplinară, care privea tehnologia în relaţie cu teoriile filozofice, culturale sau sociale, Oţoiu o integra ludic şi literar, iar Simona Dinescu vorbea despre corp în imaginarul virtual. New Media nu face aceste lucruri şi cel mai bine ar putea fi descrisă ca un manual menit să familiarizeze novicele cu cîteva dintre buzz-word-urile contemporaneităţii, cum ar fi web 2.0, podcast, blog sau Second Life. Cartea prezintă o sumă de teorii şi definiţii, dar nu are o teorie proprie, nu cataloghează, nu face clasificări, nu emite judecăţi de valoare, decît minor şi contextual, nu trage concluzii şi nu face predicţii. În schimb, încearcă să acopere teoretic principalele bucăţi din puzzle-ul noilor media, cu un accent evident pe prezenţa politicului în spaţiul online. Pentru un om familiarizat cu Internetul, cartea nu aduce nici o noutate, fiind doar o trecere în revistă a unor elemente care au intrat deja în reflex. Scriem pe bloguri, ascultăm podcast-uri, ştim ce e aia blogroll sau RSS feed, facem Google bombing atunci cînd ne enervăm, iar Second Life nu e o surpriză, indiferent de timpul petrecut în respectiva lume virtuală. Textul adună date despre noile media, aflăm cum e situaţia în Japonia, în Franţa, iar informaţiile sînt impersonale. Autoarea a pus cap la cap definiţiile, teoriile şi cîteva dintre momentele reprezentative pentru evoluţia diverselor fenomene new media (scandaluri din Second Life, controverse pe bloguri, apariţia unor site-uri precum FaceBook), fiind o lucrare bine documentată (cu scăpări totuşi sau cu impresia de superficialitate pe care o lasă tratarea prea generalistă a unor subiecte) despre istoria rapidă a vieţii noastre online. Autoarea recunoaşte că este nou-venită în mediul online şi, implicit, că nu îl cunoaşte practic, iar acest lucru, din nou, se vede. Cea mai interesantă parte a cărţii mi s-a părut cea referitoare la politică, mai ales că Dorina Guţu este specialist în comunicarea politică. Poate ar fi fost mai bine să se rezume la acest aspect şi să-l trateze în profunzime sau cel puţin să aleagă o bucată din acest puzzle new media care să aibă parte de o abordare mai puţin simplistă. În carte sînt incluse şi o serie de interviuri cu cîteva din tre persoanele reprezentative pentru blogosfera din România, atît din mediul politic (Mircea Geoană sau Adrian Năstase, care şi-a luat foarte în serios blogul şi a fost prezent şi la lansare), cît şi bloggeri consacraţi (Dragoş Novac, Cristian Manafu, Carmen Holotescu sau Orlando Nicoară). Acelaşi set de întrebări este aplicat tuturor, fără a se ţine cont de particularităţile fiecăruia. New Media este utilă şi uşor de citit şi de către cei pentru care Internetul se rezumă la mail-uri şi la Google, pentru că oferă o bună familiarizare cu fenomenul, chiar şi pentru cei implicaţi în online, pentru că multe dintre informaţiile prezente pot constitui o sursă de plecare pentru cercetări ulterioare. Pentru început, este o radiografie destul de corectă, dar încă lipseşte diagnosticul.