Nişte ţărani împăiaţi

Publicat în Dilema Veche nr. 191 din 8 Oct 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu ştiu alţii cum sînt, dar eu, cînd aud propoziţii care au ca subiect "ţăranul" (sau "românul"), simt că mă ia cu sfîrşeală de la lingurică. ("Ţăranul e nu ştiu cum, ţăranul face cutare lucru" etc.) Ce înseamnă "ţăranul" şi unde poate fi găsit el? De fapt, în afară de mintea unora unde respectivul personaj hălăduieşte, el nu poate fi întîlnit nicăieri în realitate. Există deja o tradiţie la noi de mitizare a "ţăranului". El este depozitarul tuturor calităţilor umane, al binelui şi al frumosului, el este perfecţiunea întruchipată. "Ţăranul" este pur, drept, omenos, înţelept, iar din mîinile lui ies numai lucruri minunate. În realitate, la sat sînt - ca peste tot - şi ticăloşi şi oameni de treabă, şi indivizi primitivi şi înţelepţi, şi harnici şi leneşi. Şi aşa au fost dintotdeauna. În fond, nu numai acum se înjunghie fiii satului la discotecă, ci acelaşi lucru îl făceau şi acum o sută sau două sute de ani, la horă. Gîndirea împăiată, cu bibiluri şi altiţe, cu privire la lumea satului poate fi întîlnită din belşug la TVR. Acest tip de gîndire face de cele mai multe ori casă bună cu un discurs rostit pe un ton de început şi de sfîrşit de lume, cu pretenţie de profunzime, dar în realitate plin de expresivităţi involuntare şi de ridicol. Există, de exemplu, o emisiune la TVR 2 intitulată Zestrea românilor, o serie de documentare care-şi propun "să consemneze şi să conserve cultura şi civilizaţia ţărănească". Acolo, pe un fond muzical de cîntec de fluier redat cu reverb, poţi vedea montată o întreagă operetă a satului românesc. Ţi se perindă prin faţa ochilor ţărani îmbrăcaţi în costume populare apretate (chiar şi cînd ne sînt înfăţişaţi la muncă pe ogor), care cu boi desprinse din tablourile lui Grigorescu, picioare încălţate în opinci, femei care torc de zor sau lucrează în faţa unui război de ţesut, oameni care se strîng la clacă şi, din cînd în cînd, mai zic şi cîte-un cîntec de dor şi jale. Îmi şi închipui scena care se petrece de fiecare dată cînd o doamnă de la Bucureşti, Carmen Stoica (realizatoarea emisiunii), ajunge împreună cu echipa de filmare în cîte un sat. Se duce pe la oameni, le vorbeşte cu "bade" şi le propune să se îmbrace în costume populare noi-nouţe, aduse de la muzeul etnologic. Oamenii, adunaţi la "privatizatul" din sat, o privesc amuzaţi ca pe cineva picat din cer, dar pînă la urmă se găsesc cîţiva care s-o ia în serios. Are de partea ei prestigiul şi puterea televiziunii. Şi aşa ţăranii noştri ajung figuranţi într-un film grav şi încercănat, dar care, pe nesimţite, se transformă foarte repede într-o comedie. La această transformare contribuie din plin şi discursul din off, în care ni se repetă la cîteva minute că lucrurile sînt mitice & arhaice, că totul "se situează la marginea legendei". Iată cîteva mostre pline de savoare dintr-un documentar dedicat "Ţării Oltului de Jos" ("zonă purtătoare de istorie umană multimilenară" - desigur -, aflată între "legendarul Alutus" şi "bătrînul Danubius"): "În Ţara Oltului de Jos îi veţi cunoaşte pe acei ţărani care au în general vîrsta secolului. Ei trăiesc şi astăzi între istorie şi vis, izolaţi de vîltoarea comunităţii, împăcaţi cu vremea şi cu vremurile. Ţăranul nu măsoară valoric sau cantitativ trecerea prin viaţă. El se confundă cu timpul, pentru că s-a conservat prin tradiţie. Ţăranul, cînd se bucură, se bucură şi bucuria lui marchează timpul. Cînd este trist, tristeţea lui sîngerează." "Arta populară a Ţării Oltului de Jos exprimă sufletul ţăranului român, în echilibrul său dintre căutare şi regăsire, dintre rostire şi tăcere. Nu există obiect din viaţa acestor oameni care să nu fie legat de artă." "În Ţara Oltului de Jos, evenimentele de mit, de basm şi de baladă le regăsim în viaţa de zi cu zi a oamenilor." Şi finalul apoteotic: "Cunoscîndu-i pe ţărani, înveţi să iubeşti şi, împrumutînd sistemul lor de valori, înţelegi că mirosul sudorii lor este parfumul gliei". Nu vreau să mai adaug nimic despre mirosul de transpiraţie al ţăranilor, combinat cu iubirea. Realizatoarea a spus-o atît de elocvent, încît prefer să o cred pe cuvînt (şi să nu cercetez).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic