Motive de optimism
Motive de optimism De foarte multe ori, mi-am exprimat nemulţumirea faţă de emisiunile de la TVR Cultural şi de viziunea generală a postului de a face televiziune culturală. Politica lui editorială părea o adunătură de lucruri refuzate de alţii, făcute de "profesionişti" atît de legaţi de modul de a face televiziune de dinainte de â89, încît TVR-ul a preferat să scape de ei şi să-i trimită la Cultural, într-un fel de cimitir al elefanţilor. Vedeai pe TVR Cultural - şi, din păcate, încă mai vezi - emisiuni desprinse din coasta Tezaurului folcloric unde sînt scoase la mezat "bibelouri" de artizanat, sitcom-uri cretine pentru adolescenţi cu rîsete din off (considerate, probabil, "culturale" pentru că nu sînt producţii de peste Ocean, ci franţuzeşti), ştiri despre nu ştiu ce chestii făcute de artişti obscuri, prezentate ca evenimente epocale ş.a.m.d. Totul condimentat cu o limbă de lemn de revistă culturală de provincie, din vremea comunismului, rostită de nişte oameni care sînt acolo, cu siguranţă, graţie unor cumetrii foarte profitabile. Am scris în repetate rînduri despre toate aceste lucruri - şi voi mai scrie, atîta timp cît vor exista - nu pentru că mi s-a pus mie pata pe TVR Cultural, ci pentru că acest post mă interesează în mod deosebit. (Despre OTV, de exemplu, n-am scris niciodată nici un rînd, deşi este expresia supremă a aberaţiei televizuale, pentru că acel post îmi este indiferent; practic, nici nu există pentru mine - nu-l urmăresc, aşa cum nu citesc nici reviste ca România mare.) Ei bine, la TVR Cultural mă uit cu interes şi cu speranţă, pentru că este postul care ar putea să ofere o alternativă consistentă la vînarea de vînt din celelalte televiziuni. Prin urmare, mă bucur de fiecare dată de cîte o reuşită a TVR Cultural, de semne care-mi spun că lucrurile sînt pe cale să se schimbe în bine. Şi acestea par să fie din ce în ce mai multe. O ultimă descoperire, la TVR Cultural - care m-a entuziasmat, de-a dreptul - este emisiunea Cinemaniacii, de vineri după-amiaza. În fine, ştiam de cîţiva ani de emisiunea făcută de Viorica Bucur şi Mădălina Roşca şi am şi văzut, pe la începuturile ei, cîteva ediţii. Era o emisiune de informare cinematografică OK. Dezavantajul ei este ora de difuzare - 17,30, cînd cei mai mulţi oameni ai muncii se află în drum spre casă, după o zi de serviciu. Ca om al muncii eu însumi, n-am putut s-o urmăresc, pînă cînd s-a întîmplat să fiu ceva mai devreme acasă vinerea. Am descoperit o emisiune cu o faţă mult schimbată de ceea ce ştiam, o emisiune alertă şi bine gîndită, care, dacă ar fi difuzată la o oră mai "normală", ar fi cu siguranţă un succes. După cum remarcasem şi din vechile ediţii, Mădălina Roşca, prezentatoarea (şi co-realizatoarea) emisiunii, este într-adevăr foarte bună. Deschisă la minte, inteligentă, are prezenţă de spirit şi imprimă discuţiilor cu cei intervievaţi un ritm vioi. Foarte bine găsite sînt temele abordate în emisiune. La fel şi cei care sînt puşi să-şi dea cu părerea despre ele. De exemplu, la ultima ediţie subiectele au fost filmele de groază, ce găseşte publicul interesant la o telenovelă şi ce eficacitate au avertismentele cu limitările de vîrstă impuse de CNA producţiilor televizuale. În primul caz, cel care a vorbit despre filmele de groază şi despre una dintre peliculele de gen care se află acum pe ecrane (Saw III) a fost Mihai Dobre de la trupa Şuie Paparude, în al doilea şi-au spus părerea despre "lacrimile de iubire" nişte muncitoare de la o fabrică de textile, iar în al treilea caz, interviul cu Ralu Filip a fost foarte bine împănat, în contrapunct, cu declaraţii ale puştilor din faţa blocului despre ce înseamnă pentru ei "bulinele" din colţul ecranului. Pe scurt, o emisiune făcută inteligent şi cu umor, filmată şi montată atractiv, în ritm alert, o emisiune vie, occidentală şi adaptată la vremurile pe care le trăim. E adevărat că, după aceasta (deci mai aproape de prime-time), s-a difuzat o emisiune-murătură, Music play - Il primo tempo, făcută în stilul consacrat al TVR Cultural de care vorbeam la început, dar prefer să fiu optimist.
