Moş Crăciun, publicitatea n-a fost cuminte...

Publicat în Dilema Veche nr. 252 din 15 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"- Dar, Moş Crăciun... de unde ai tu un inel ca al lu’ mami? - De la taică-tu, Gigele, răspunde vocea feminină care se străduise mai devreme să emită un Ťho-ho-ho» cît mai gros." Sceneta cu pricina, care se poate auzi iarna asta la radio, face parte dintr-o reclamă pentru un magazine de computere. Şi nici nu-i mai rea decît alte spoturi radio, dacă e s-o judeci după conţinutul de umor sau după jocul actoricesc. Îndoielnică e poate doar premisa: tot ştii că Moş Crăciun e mama; zi-i atunci să-şi cumpere un laptop "de la noi" şi te alegi şi tu cu un notebook cadou. Jos barba, Moşule! Umorul, bazat pe demistificarea lui Moş Crăciun, se adresează adolescenţilor şi copiilor mai măricei, care se presupune că au aflat "cum stau de fapt lucrurile"... Dacă spotul e ascultat şi de către copii mai mici, care încă "mai cred", toată nădăjdea e ca ei să nu prindă subtilitatea glumei. E şi cazul unei campanii pentru o marcă de automobile, derulată în mare parte pe panouri, în care o maşină înzăpezită iţeşte printr-o latură a sa un picior înfofolit de Moş Crăciun, sub o strigătură comercială de genul: "Cu aşa o ofertă, reîncepi să crezi în Moş Crăciun!". Ironia e mai blîndă, demistificarea e mai puţin flagrantă, dar... Din întreaga coliziune retorică, tot Moş Crăciun iese tamponat... Şi astea nu sînt singurele "răutăcisme" din sezonul faptelor bune... Cine se aştepta ca decembrie 2008 să continue - plusînd chiar! - obiceiul din anii precedenţi al revărsării de reclame augurale şi superoferte ocazionale cu Santa Claus superstar - are de ce să se mire. Anul ăsta clopoţeii sună timid şi renii par să meargă au ralenti. Iar goana după cadouri se anunţă anul ăsta ceva mai temperată... Cine însă, din contră, s-ar grăbi să conchidă că desfigurarea simbolică a lui Moş Crăciun este un semn al recesiunii, care ar conota pasămite blazare, resemnare, chiar austeritate - poate de asemenea să se înşele. Parodii subversive ale temelor Crăciunului şi atacuri corozive la imaginea Moşului au putut fi consemnate an după an, ca reacţii interne oarecum fireşti la avalanşa de zurgălăi şi zorzoane festive din publicitatea mainstream. Anul ăsta se poate spune cel mult că reacţiunea a fost mai vioaie... Anul trecut, de pildă, l-am putut vedea la TV pe Moş Crăciun cherchelit zdravăn, intrînd cu renii în zid, ca o descurajare a ebrietăţii la volan din partea unei celebre beri. Era o replică a unui spot mai puţin elaborat, în care Moş Nas Roş promova o vodcă... Desigur, Moş Crăciun nu e o figură sacrosanctă: figura sa de bătrîn grăsan, chefliu şi generos permite cu largheţe tratări ironice. Pe alte meridiane însă, în pieţe mai stabile şi culturi mai aşezate, atari reclame sînt atent gestionate şi trimise pe piaţă cu mai multă parcimonie. Şi asta nu pentru că acolo oamenii au mai puţin umor, aşa cum ne place să deducem... Nu; acolo oamenii de marketing şi publicitate au un motiv solid şi simplu să menajeze străvechiul mister al Moşului: anume că aşa le convine. Moş Crăciun este aliatul lor pe termen lung. Le e mascotă, pretext de promoţii, argument de vînzare; în plin sezon al cadourilor, Moşul este reprezentantul lor simbolic şi figura lor emblematică. Fiecare lovitură dată Moşului e resimţită de mediul de marketing. "Încotro ai s-o apuci?" De cîţiva ani, în fiecare decembrie, articole precum cel de faţă ne informează că Moş Crăciun, sub forma consumeristă pe care o vedem peste tot, este un personaj Coca-Cola. Roşul heraldic al brandului a trecut în haina Moşului, care pînă atunci fusese fie verde (ca a spiriduşilor), fie maronie (ca a pieilor de animale), fie bălţată în nuanţele iernii - în funcţie de folclorul fiecărei naţiuni. (Evident, şi aceste articole sînt, cu voie sau fără voie, nişte advertoriale. Moşul Coca-Cola are, la rîndul lui, o anumită descendenţă din grafica americană a cărţilor pentru copii.) Cu timpul, înfăţişarea Moşului devine tot mai strict normată, sub influenţa publicităţii. Cine se apucă să-l reprezinte azi pe Santa Claus trebuie să respecte un adevărat set de reguli corporatiste: barba albă şi pufoasă, cureaua lată, sacul pînă peste curea şi, bineînţeles, haina de un roşu Coca-Cola. Gata şi cu ezitările asupra reşedinţei lui Moş Crăciun: nu e în Alaska sau la Polul Nord geografic, ci într-o localitate din Laponia, la o adresă unde chiar se primesc scrisorile copiilor din toată lumea. Rubricile de curiozităţi ne dezvăluie şi o teribilă confuzie mitologică: clasicul Santa Claus, cel cu barbă, sac şi reni (şi roşu Coca-Cola) îl are ca prototip pe Moş Nicolae! Ce ne facem!? Întoarcem transporturile cu figurine de ciocolată care îl întruchipează pe Moş Nicolae, cu potcap şi sceptru de episcop? Comercianţii ne conving să nu stricăm tradiţia. Pe 6 decembrie, Moş Nicolae aduce mai cu seamă dulciuri şi, doar în cazuri extreme, nuieluşe (tot mai stilizate în cadrul artizanatului de sezon, în oportunitate cu lupta contra violenţei domestice); iar pe 25 Moş Crăciun aduce mai cu seamă jucării. În acelaşi spirit al toleranţei, de cîţiva ani încoace s-a statornicit şi tradiţia Moşilor alternativi, care aduc cadouri în modul lor. Moşul albastru de la Pepsi aduce băutura aceea cu aparenţă de spirt medicinal plus tradiţionalele promoţii. Un moş chefliu cu nasul roşu a promovat cîteva ierni la rînd vodca Sankt Petersburg; cam în aceeaşi epocă în care produsele European Drinks ne erau etalate de o ademenitoare Crăciuniţă sexy (aţi băgat de seamă că sintagma "Crăciuniţă sexy" a devenit tot mai folosită?)... Crăciunul 1999 sau 2000 ne-a adus şi o ciudăţenie: la TV au putut fi văzuţi vreo trei Moşi în costume portocalii caftindu-se în figuri de kung-fu în jurul bradului: o promoţie a unui operator GSM care încălca, în decursul cîtorva secunde, majoritatea regulilor nescrise ale spiritului crăciunesc. Opinia publică a sărit mai sus decît Bruce Lee! Pînă şi-a pregătit CNA-ul edictul, reclama fusese retrasă: oamenii de marketing adulmecaseră un posibil dezastru... Ca multe alte elemente din cultura populară, Moş Crăciun a fost acaparat de negustorime şi destinat marii benzi rulante a industriei de comunicare. Dacă la noi industria pare să-l rejecteze, nu e vina lui, copiii Moşului. E vina celor care nu respectă fişa tehnică...

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Atitudine revoltătoare a unui hotel din Olanda la adresa unui român. Motivul aberant pentru care i-a anulat rezervarea
Bărbatul, cercetător în România, rezervase o cameră la un hotel din Tilburg, Olanda, dar s-a trezit ulterior cu rezervarea i-a fost anulată.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Ce vești ne dau meteorologii pentru vremea de Florii și Paște. Prognoza meteo pentru următoarele patru săptămâni
În următoarele săptămâni, valorile termice vor fi destul de coborâte, fiind posibile precipitații în toate regiunile.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.