Madlene cu gust dubios

Publicat în Dilema Veche nr. 130 din 20 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Probabil ştiţi bancul acela cu doi bătrîni ruşi care stau de vorbă şi îşi amintesc despre vremurile trecute. Unul dintre ei zice, visător: "Şi ce bine era pe vremea lui Stalin!..." Celălalt îşi ia seama: "Cum să fie bine? Ai uitat de teroare, de deportări, de Siberia?" "N-am uitat - spune primul. E adevărat, eram terorizaţi. Dar cum ni se scula pe vremea aia!..." Bancul e idiot, dar spune ceva (în felul lui, grobian) despre natura nostalgiilor noastre legate de perioada comunistă. Era rău pe-atunci, eram urmăriţi, ne era frică să spunem ce gîndim, ajunseserăm să ne urîm unii pe alţii la cozile la care ne înghesuiam, făceam frigul în apartamente sau stăteam la lumina lumînării - dar de acele timpuri se leagă ideea de tinereţe pentru unii sau de copilărie pentru alţii. Prin urmare, nu avem cum să nu lăcrimăm discret la micile madlene care ne transportă în acele vremuri (chiar dacă, atunci cînd le trăiam, ne lăsau reci, dacă nu ne enervau de-a dreptul): nu ştiu ce cîntec patriotic, cravatele de pionier, bombonelele "CIP", revelioanele de altădată, "Cireşarii", Mirabela Dauer sau Angela Similea, Brifcorul, filmele cu maiştri sfătoşi etc. Nu mai contează că Mirabela Dauer cînta cu Dan Spătaru "Magistrala albastră" şi că lucrul acesta ne provoca, pe vremuri, erupţii alergice; că revelioanele erau plictisitoare şi penibile, că "petrecerea" culmina cu momentul omagial de la ora 11, care preceda discursul lui Ceauşescu de la 12, şi că la ora 5 dimineaţa, la "Periniţă", aveam cu toţii un gust amar; că ne călcau pe nervi filmele cu ingineri agronomi energici, care schimbau un post de la oraş pe cel dintr-un CAP sătesc; că închideam automat televizorul cînd vedeam "corurile reunite" care cîntau compoziţia lui George Grigoriu "Partidul-Ceauşescu-România"... Acum ne înmuiem instantaneu cînd ascultăm "Magistrala albastră" (care este traficată în format mp3 pe Internet), cînd pipăim o cravată de pionier sau cînd vreun canal de televiziune ne oferă vreun film sau vreo înregistrare din "Epoca de Aur". Iar televiziunile ştiu să profite de nostalgiile noastre de ruşi bătrîni. Pînă unde se poate merge pe acest drum al madlenizării comunismului? Teoretic, sus, mai sus, cutezători! Practic, cred că ar trebui să existe şi nişte limite, fără de care respectivele madlene riscă să aducă iarăşi cu rahatul pe care l-am mîncat atîta vreme. Am văzut săptămîna trecută, pe B1 TV, un film românesc din 1974. Ce ziceţi de o peliculă în care joacă Ilarion Ciobanu, Octavian Cotescu, Victor Rebengiuc, Mircea Albulescu, Mircea Diaconu şi alţi actori de seamă? Veţi fi cu atît mai dornici să o urmăriţi. Ce veţi vedea? O poveste cu partizanii din munţi şi cu securişti. Care credeţi că sînt personajele pozitive şi care negative? V-aţi prins: partizanii sînt teroriştii (numiţi chiar aşa în film), iar securiştii sînt băieţii buni. Pe scurt, partizanii nu se luptă cu forţele sistemului comunist, ci au găsit de cuviinţă să terorizeze un sătuc izolat şi liniştit. Oamenii sînt îngroziţi. Din povestirile unor martori, rezultă că tîlharii sînt, în plus, şi perverşi şi că ucid animalele din pădure şi că apoi fac sex lîngă ele. Punctul culminant este cînd partizanii descind cu toţii în sat şi, cum făceau hoardele de tătari altădată, omoară oameni nevinovaţi şi jefuiesc gospodăriile. Galeriei de personaje negative i se mai adaugă şi jandarmul satului, un agramat ridicol care se alătură nelegiuiţilor şi despre care aflăm că este fiul unui liberal. Satul e salvat, desigur, de securişti, mai ales de maiorul de securitate Roman, un fel de James Bond plin de înţelepciune şi de bun-simţ. Aţi urmărit filmul "Capcana", în regia lui Manole Marcus, un film difuzat cu candoare de B1 TV, la 16 ani de la Revoluţie. Fără nici o explicaţie, fără nici un anunţ care să-l contextualizeze - în afară de anunţurile care întrerupeau din cînd în cînd filmul şi care invitau telespectatorii, pe un papirus făcut pe calculator, să fie părtaşi pe 22 iulie la fericirea lui Irinel şi a Monicăi de a-şi uni destinele.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
Augustin Viziru a dezvăluit cu cine l-a înșelat Oana Mareș: „Tu ai putea să ai ceva sexual cu el?”
Augustin Viziru a mărturisit că nu a fost „ușă de biserică” în timpul mariajului cu Oana Mareș alături de care a fost vreme de 11 ani.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.