Lumea reală

Publicat în Dilema Veche nr. 333 din 1-7 iulie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Invocăm repetat „România reală“, ca să dovedim că ştim cum arată şi sîntem aproape de „agenda cetăţeanului“, de problemele lui adevărate. Dar lumea reală? Evoluăm noi, jurnaliştii, în lumea reală, sau doar într-o enclavă a ei, ale cărei ziduri le-am ridicat singuri? 

La sfîrşitul lunii mai discutam cu o colegă recent întoarsă dintr-o vizită în Occident. Vorbeam despre jurnalism, la ei şi la noi, în particular despre ştiri, la ei şi la noi... Colega mea era şocată: abia venise, şi pe unde fusese nu se discuta decît despre celulă. Aici – nu. „L-am întrebat pe soţul meu: am visat eu, am înnebunit? M-a asigurat că nu.“ 

La 20 mai, Institutul „J. Craig Venter“ din Statele Unite anunţase realizarea primei celule vii cu genom sintetic. Oricum ai întoarce-o, este pur şi simplu viaţă creată artificial. Mai ales că respectiva celulă s-a şi divizat prin forţe proprii! Craig Venter, creatorul Institutului şi coautor al primei secvenţieri a genomului uman, realizată în anul 2000, consideră că e „o etapă importantă din punct de vedere ştiinţific şi filozofic“. Şi religios, aş zice... Folosirea adjectivului „importantă“ este dovada unei remarcabile modestii: în fapt, vorbim despre un moment istoric. Care merita şi justifica din plin dezbateri TV, materiale documentare, un istoric al domeniului etc. Ar fi foarte interesant de aflat opinia unui teolog asupra acestui eveniment! Dar nu. Ziariştii români au alte priorităţi. 

Dacă era celulă  de partid...

O ştire Mediafax (tot Mediafax, săraca), preluată de două ziare. Un interviu cu Craig în Descoperă – jos pălăria! Un ecou la difuzarea pe Discovery a unui documentar dedicat subiectului. Patru ziare centrale n-au scris nici un rînd (dintre care unul, culmea, publica prin 2008 ştiri şi ulterior comentarii despre tentativele de la „Craig“!). La televiziuni – o ştire, acolo unde a fost măcar atît. 

Între timp, fireşte, au curs veştile şi comentariile despre măsurile propuse de Guvern pentru ieşirea din criză, protestele faţă de aceste propuneri, moţiunea de cenzură. N-o să spun, Doamne fereşte, că acestea n-ar fi importante. Din punctul de vedere al unui pensionar, şomer sau angajat amărît, care aşteaptă să i se diminueze puţinele venituri, e limpede că această aşteptare e mai şocantă decît dacă Institutul „Craig“ ar fi creat nu o celulă, ci un elefant viu. Nu fac decît să constat că nimic din ceea ce a umplut ediţiile speciale ale televiziunilor şi prima pagină a ziarelor nu s-a materializat în vreun fel, cel puţin pînă la ora la care scriu aceste rînduri: nici măsurile guvernamentale, nici protestele şi grevele. Asta ca să nu mai vorbim despre faptul că, atunci cînd dai ştiri 24-24 şi ai patru-cinci talk-show-uri pe zi, sigur e loc şi de o discuţie despre un moment de cotitură al cunoaşterii umane. Dar, fir-ar!, o discuţie serioasă implică documentare, cultură generală, discernămînt. Plus că e plicticoasă. E mult mai simplu s-aduci în studio trei, cinci, şapte invitaţi (cu cît mai mulţi cu atît mai bine, haosul e asigurat) cărora, de fapt, nu trebuie să le pui nici o întrebare, că oricum se-ncaieră. 

Să fie la ei,  acolo 

Dacă te iei după presă, în Golful Mexic au americanii o problemă naşpa, s-a spart o chestie şi curge nişte petrol. Informaţia că e problema noastră, a tuturor, şi încă pe mai multe căi (echilibru ecologic planetar, economie mondială, preţul petrolului, burse etc.) ar lăsa cu gura căscată mulţi „analişti“ (conform DEX, această calitate o au doar autorii de anale şi specialiştii în analiza matematică, respectiv psihanaliză). Fiecare zi trecută pînă la încheierea erupţiei – probabil doar prin epuizarea depozitului subteran –, şi mult timp după aceea, aduce pierderi personale, pe termen lung, fiecăruia dintre noi. Dar, hei!, nici o trădare de partid, nici o şpagă, nimeni dispus să-i spună interlocutorului că-i căzut în cap – ce subiect mai e şi ăsta!? Hai să zicem că Florida-i departe. Ucraina însă e mai aproape, nu? O serie de ştiri ameţitoare au curs dinspre Kiev în doar cîteva zile. Rada Supremă a luat în discuţie dreptul de a se stabili „limbi regionale“. Documentul lasă consiliile locale să ia această decizie pe baza unui criteriu interesant: „acolo unde există comunităţi etnice şi naţionale compacte“. Crimeea nici n-a mai aşteptat decizia legislativului şi a oficializat rusa. În oraşul Zaporizhya s-a dezvelit un bust al lui Iosif Vissarionovici Stalin. Între timp, s-a descoperit că investitori ruşi anonimi au preluat controlul asupra metalurgiei ucrainene, cumpărînd peste 50% din capacităţile industriale de profil. Oarecum logic, ministrul de externe a anunţat că integrarea în NATO (vă mai amintiţi înfrigurarea cu care se aştepta un verdict în timpul summit-ului de la Bucureşti) nu se mai află pe agenda Kievului. În traducere: nu-i mai interesează. Pe noi ar trebui însă să ne intereseze foarte tare! 

O demisie  senzaţională 

Venind şi mai aproape, demisia lui Dumitru Costin din fruntea Blocului Naţional Sindical trebuia, de asemenea, să fie „Breaking News“, cu mult mai importantă decît plecarea oricărui politician dintr-un partid. Este pentru prima dată cînd unul dintre monştrii sacri ai sindicalismului postdecembrist îşi părăseşte locul, iar motivul anunţat trebuia să fie punctul de pornire al unei adevărate dezbateri naţionale, mai ales în această perioadă! Căci Dumitru Costin s-a retras din cauza eşecului luptei împotriva măsurilor guvernamentale anunţate. Aşa trebuie să facă un adevărat lider sindical, bravo lui că şi-a asumat neputinţa sindicatelor, chiar dacă gestul vine foarte tîrziu, căci nici BNS, nici vreo altă centrală sindicală nu se află la primul eşec semnificativ. Era momentul să analizăm pe îndelete şi fără patimă ce-au făcut, concret, sindicatele, în toţi aceşti ani, pe cine (mai) reprezintă, de ce n-au reuşit – toate, împreună – să scoată în stradă, într-un moment extrem de motivant, măcar atîţia oameni cîţi fuseseră, cu vreo două seri înainte, la concertul AC/DC.  

Dacă-i bine, e naşpa 

Ce semnificaţie are, pentru presa română, faptul că geologii americani au descoperit rezerve minerale în valoare de aproape o mie de miliarde de dolari în Afganistan, inclusiv vaste depozite de cupru, litiu, fier, aur şi cobalt, care pot face din această ţară unul dintre cei mai mari exportatori mondiali? Unde sînt subtilii comentatori militari, economici, politici, care să ne explice implicaţiile şi mai ales felul în care această ştire ar putea schimba premisele prezenţei americane în Afganistan? 

Ce importanţă are faptul că afacerile din industria românească au crescut cu 7,8% în primele patru luni, iar comenzile au avansat cu 21%? Păi, dacă au crescut înseamnă că e bine. Dacă e bine, nu se supără nimeni. Dacă nu se supără nimeni, nu se ceartă nimeni. Naşpa. Nu dăm. Alt subiect! 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.