Înainte să fie prea tîrziu - libertatea presei după seismul Cotidianul -
Miercuri, 5 august, la ora 10,49, a avut loc un cutremur undeva în adîncurile Mării Negre, resimţit şi la Bucureşti, în jur de 5 grade pe scara Richter. Televiziunile aşa-zise "de ştiri" " şi anume Realitatea TV şi Antena 3 " s-au repezit flămînde spre nesperata şansă oferită de mişcările tectonice în plină criză estivală a evenimentelor importante, bucuroase pesemne că mai iau o pauză de la obişnuita transmisiune în direct cu turiştii de pe ţărmul mării. Prea puţin au pomenit însă despre faptul că, de cîteva zile, blogosfera românească şi, pe ici, pe colo şi presa scrisă se clătinau la aflarea unui flux ameţitor de veşti din direcţia ziarului Cotidianul. În inevitabila hărmălaie produsă de zvonurile venite mai curînd din surse neoficiale, se conturează schiţa generală a peisajului: proaspăt numit redactor-şef, Cornel Nistorescu dispune scoaterea din ediţia online a unui articol scris de ziarista Mirela Corlăţan, despre o presupusă colaborare cu Securitatea a scriitorului Petru Romoşanu, prieten al lui Nistorescu. Apoi, se răspîndeşte zvonul că a fost demis, pe cînd se afla în concediu şi fără să i se dea de veste, şeful secţiei Opinii a ziarului, Cristian Pătrăşconiu. La numai o zi distanţă, se aude că Mirela Corlăţan însăşi a fost demisă " după spusele lui Cornel Nistorescu, pe motiv de neprofesionalism. Curînd, din solidaritate cu colegii lor, îşi anunţă suspendarea colaborării cu ziarul amintit, unul după altul, o mare parte a comentatorilor şi colaboratorilor Cotidianului: Teodor Baconsky, Liviu Antonesei, Alin Fumurescu, Ioan T. Morar, Eugen Istodor, Daniel Vighi, Simona Tache, Robert Turcescu, Costin Ilie (şeful ediţiei online a ziarului) şi alţii. În loc de explicaţie: bubulii se întorc Teodor Baconsky explică printre primii, pentru hotnews.ro, motivele plecării sale: "Au fost concediaţi cu brutalitate jurnalişti de un profesionalism indiscutabil şi am constatat că nucleul Cotidianul era dat de pagina politică şi pagina de comentarii. Pagina nu mai este susţinută de aceeaşi echipă: au plecat Liviu Antonesei, Daniel Vighi, toată lumea din afară. Înţeleg că direcţia în care se merge este una monocoloră, unanim antiprezidenţială, n-am încă un argument pentru a vedea care e noua linie. Inclusiv angajaţii permanenţi, Robert Turcescu şi alţii, văd că au plecat. Toate aceste plecări au fost provocate de această nouă politică şi e evident că au legătură cu poziţia anti-Băsescu a lui Cornel Nistorescu". Din partea cealaltă însă, cu oricîtă îngăduinţă ai vrea să priveşti explicaţiile, ele nu lasă loc decît pentru un zîmbet amar. E ca şi cînd dl Nistorescu a avut spaţiu şi oportunităţi din belşug să-şi argumenteze decent deciziile luate, dar a ales să spună o poveste cu omuleţi verzi şi farfurii zburătoare, minîndu-şi de la bun început orice şansă de credibilitate. Pesemne pentru că există o incompatibilitate de fond între hotărîrile lui şi noţiunea de decenţă. Altminteri, ideea că sursa relelor din presa românească s-ar găsi undeva în anturajul Tismăneanu e atît de absurdă, încît, dacă ar fi spus în stil România Mare că Vladimir Tismăneanu se transformă în vîrcolac sub lună plină şi sacrifică nou-născuţi, după ritualuri satanice, nu ar fi sunat mai ridicol de atît: "Înţeleg acum de ce mă înţeapă gaşca Tismăneanu, un pluton jurnalistic în slujba preşedintelui" " scrie Cornel Nistorescu într-un editorial din 4 august. "Înţeleg de ce postacii cu gramatică şi limbă de SRI, SPP şi SIE se înghesuie pe net! Înţeleg perfect de ce acoperiţii din redacţii trag din greu la umflarea balonului. Pericolul li se pare enorm! De-aia am şi renunţat la articolele de Gîgă ale lui Ioan T. Morar. E criză şi nu merită o leafă de ministru! De-aceea am renunţat şi la lălăielile lui C. Pătrăşconiu". Despărţirea apelor Într-o posibilă radiografie a presei româneşti post-decembriste, printre episoadele memorabile se va număra cu siguranţă aspectul site-ului Cotidianul de la începutul lui august. În partea stîngă şi în centru, articolele pe bandă rulantă ale lui Cornel Nistorescu în care atacă "gaşca Tismăneanu" şi primele tunuri puse iraţional pe PD-L şi Băsescu. "Iraţional" nu pentru că Băsescu şi PD-L ar fi infailibili şi mai presus de critici " dimpotrivă! ", ci pentru că tonul şi stilul au fost preluate integral din arsenalul Antene şi Jurnalul Naţional (exemplu de titlu, la întîmplare: "PreziBoc îl anunţă pe Băsescu candidat la Cotroceni"). Însă în partea dreaptă curg blogurile celor maziliţi sau demisionari de la Cotidianul. Două publicaţii paralele, cu existenţe autonome, două maniere de a scrie " şi aceasta pentru că leadership-ul editorial nu poate controla încă blogurile ziariştilor şi comentatorilor. Eugen Istodor transmite din mijlocul evenimentelor: "Corlăţan dată afară! După ce i-a cenzurat articolul despre turnătorul Romoşan, Nistorescu o dă afară. Bravo, domnule Nistorescu! Eşti foarte, foarte bun! Vîntu-n pupe, spumege Băsescu. Care mai mişti, bă, în front? Care mai ai nuanţe? Care eşti om? Să te prezinţi în biroul lui Nistorescu să fii dat afară". Acesta e şi motivul, de fapt, pentru care presiunile asupra conştiinţei jurnalistice din vremea guvernării Năstase nu mai sînt posibile. Articolul Mirelei Corlăţan despre Petru Romoşan, scos după o oră de pe site-ul Cotidianul, a fost preluat în scurtă vreme pe zeci de bloguri. Ştirile neoficiale din redacţia Cotidianul se transmit viral în blogosferă. Pe hotnews.ro, Dan Tapalagă, în articolul "Nistorescu, libertatea şi cenzura", face o incizie nemiloasă a întîmplărilor din ultimele zile şi, în subsidiar, a evoluţiei unui personaj şi a unei prese, de la Evenimentul zilei din perioada Năstase, la Cotidianul de azi: "Un mare jurnalist strînsese o mare echipă şi conducea un mare ziar. Un bastion al libertăţii de exprimare, cum îl proclamase, pe vremuri, într-un editorial. În timpul guvernării Năstase, asta era. Între timp, marele ziar s-a mai micşorat. Marea echipă s-a împrăştiat în patru zări. Fantoma marelui gazetar de ieri a bîntuit debusolată pînă cînd marelui mogul i s-a făcut milă. I-a dat un ziar mai mic, să-l facă tot bastion. Bastionul luptei împotriva libertăţii de a gîndi. Cornel Nistorescu a revenit la conducerea unui ziar cenzurînd. Marele gazetar a murit, iar astăzi a înviat un mic Ciucurel Pasha". "Eu te-am făcut, eu te omor" sau cadavrul din dulap Nimeni nu contestă dreptul oricărui conducător de publicaţie de a-şi alcătui după propriile concepţii echipa redacţională. Este în afara oricărei discuţii că un manager are libertatea să selecteze oamenii cu care lucrează. Ceea ce se întîmplă adesea în presa românească, însă, seamănă mai curînd cu dreptul feudalului de a se folosi cum crede de cuviinţă de propriii vasali, legaţi de pămînt " să le traseze nişte cote de îndeplinit şi să-i azvîrle cînd consideră că sînt semne de răscoală. Mentalitatea unei părţi importante a proprietarilor şi managerilor de media se rezumă la "le-am dat o pîine de mîncat, trebuie să-mi fie recunoscători". De parcă aceşti "mîncători de pîine" nu şi-ar fi făcut meseria, adesea cu profesionalism şi seriozitate. În condiţii de criză economică, se pot lua măsuri dureroase. Mă îndoiesc însă că la marile trusturi de presă internaţionale " căci şi acolo se mai fac concedieri " li se strigă angajaţilor "tu să taci! Că eu te-am făcut ziarist". Am dubii că sînt concediaţi " de pe o zi pe alta " fără să li se ofere o explicaţie, un preaviz, şi că află ce s-a întîmplat prin interpuşi, cînd sînt în concediu. Iarăşi, nu cred că acolo se şi rad şi se decapitează redacţii întregi din 4 în 4 ani, în preajma alegerilor prezidenţiale. E adevărat că uneori ziariştii înşişi se complac în postura de vasali, ba îi mai iau şi peste picior pe cei care îşi păstrează o brumă de conştiinţă. "Eu nu scuip acolo unde am mîncat o pîine" " se laudă Victor Ciutacu, şi prin asta a trasat un model. Vorba aceea " fie pîinea bună, rea, tot mai bună-n umilinţa ta. Nu mai vorbesc de faptul că ziariştii transformaţi în vedete se comportă cîteodată la fel de rău ca politicienii pe care altfel îi veştejesc în articole nemiloase. Cel mai recent exemplu ar fi Marius Tucă, surprins de un reporter Adevărul că îşi parchează ilegal maşina pe plajă, şi replica lui siderantă, în stil mafiot, către un coleg de breaslă: "Băi, jegosule, te ţin eu minte! Atît am avut să-ţi spun, jegosule. Ne mai vedem, jegosule!". Printre reacţiile apărute după seismul Cotidianul din ultimele zile, se numără şi cea a Alinei Mungiu-Pippidi, "Cine a inventat mogulii (1)", din România liberă, 6 august: "Cine a trăit primul deceniu de presă liberă la noi ştie că aşa s-a scris istoria: cu sugrumarea difuzării de presă, cu monopolul Letea, cu firme proprietate de stat 90% din economie şi care dădeau publicitate numai unde aveau ordin. (...) Trocul influenţă contra protecţie privilegiată a apărut prin 1996, ultimul an de glorie al presei libere şi primul an de moarte al ei. (…) Televiziuni devenite organe de propagandă şi ziare expediate la tiraje nepericuloase. Se poate face ceva? O să vă povestesc data viitoare. Acum mi s-a făcut, pur şi simplu, lehamite de oameni isterici care se trezesc azi să strige
