În spot cu dușmanul

Publicat în Dilema Veche nr. 276 din 28 Mai 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cam acum un an, telespectatorii puteau vedea, ce-i drept niciodată în acelaşi calup, două reclame în care era vorba de gunoi, amîndouă frizînd transgresiunea socială. Unul dintre spoturi era al ROSAL-ului şi era difuzat (desigur, nu întîmplător) la emisiunile care îl aveau invitat pe Silviu Prigoană. Mai mult decît o simplă recomandare comercială pentru eventualii clienţi administrativi, celebra firmă de servicii ecologice transmitea o declaraţie de forţă coercitivă: un mitocan care arunca gunoi din maşină era înşfăcat prin portieră de către o echipă de salubrizatori şi aruncat într-o mare ghenă verde. Un mesaj de putere al vizionarului din Pantelimon, cu o componentă de educaţie prin ameninţare ("dacă altfel nu merge la români!..."), precum şi cu o nuanţă socială (dacă nu chiar politică), de satisfacere a cetăţenilor civilizaţi, aceia "mulţi" care nu aruncă pe jos şi care se simt uneori neputincioşi în faţa mîrlăniei. Pentru ei, ROSAL e mai mult decît o firmă de curăţenie urbană, e un aliat puternic în lupta de curăţire a moravurilor. Purtătorul acestui mesaj făcea mai mult decît să îşi prezinte serviciile: lansa un apel. Ridica un stindard. Propunînd un duşman de clasă (mîrlanul murdăritor) şi reprezentînd pedeapsa exemplară a acestuia, ROSAL intenţionează o coagulare socială. În jumătate de minut, poate mai puţin, e stîrnită revolta şi realizată defularea. Oamenii se simt solidari cînd au un inamic comun. Şi se simt puternici cînd acesta le apare dintr-o dată vulnerabil. A doua reclamă era la Neogen, un website de întîlniri juvenile. De data asta, mitocanul pe roţi se trezeşte sancţionat de către un pieton adolescent (menit fără îndoială să întruchipeze publicul-ţintă), prin deşertarea unui tomberon prin geamul deschis al portierei. Pe cît se pare, "băiatul cel finuţ" nu a mai suportat ostentarea de kitsch şi mîrlănie a "duşmanului de clasă" şi l-a trimis pe acesta acolo unde chipurile i-ar fi locul: printre resturi şi deşeuri. În cazul acesta, gunoiul este cel basculat peste inamic, iar tomberonul este ridicat şi mînuit ca o armă: un plus de atitudine pe placul tinerilor internauţi. În fond, e un gest virtual, o răzbunare în gînd, o " vorba psihologilor " compensare. "Sătul de gherţoi?" " vine întrebarea supraimprimată pe ecran, trimiţînd implicit către site: în comunitatea Neogen " se subînţelege " scapi de "gherţoisme", ba chiar poţi milita împotriva lor alături de alţi "finuţi" ca tine. Aceeaşi coagulare-coalizare prin învrăjbirea faţă de un inamic comun. Funcţie educativă? De unde! Gherţoii care s-ar întîmpla să vadă spotul n-ar înţelege nimic din el (ce-a avut, bre, ciudatu’ ăla cu săracu’ om!?). Mesajul e codificat exclusiv pentru o autopretinsă elită " cea a tinerilor cu criterii estetice şi comportamentale radicale, care au nevoie de comuniune ca de aer; care tînjesc după înrolare în mode sau tendinţe; şi cărora li se promite astfel învestirea cu puterea de "a face legea în oraş". Iată doar unul dintr-o serie mai largă de spoturi pentru Neogen, dintre care unele, contravenind normelor televizuale, au fost destinate diseminării virale pe web. În ele sînt agresaţi fel de fel de manelişti, emoioţi, prezentatoare TV blonde şi tîmpe... Nimeni nu se aşteaptă ca toate aceste categorii să se autosesizeze şi să "îşi revizuiască atitudinea". Dar toate acestea pot deveni topicuri de bîrfă savuroasă între "neogenici". Primăvara asta, vederea bucureştenilor a fost frapată, printre altele, de un ditai panoul din Piaţa Dorobanţi, în care era înfăţişat într-o caricatură cu vag fason taxonomic "Mîrlanul de Dorobanţi". Fauna care-şi face veacul între Strada Beller şi Mario Plaza era denumită şi zugrăvită clar, vădit, mai ceva ca pe tăbliţele cuştilor de la zoo. În dreapta jos, în chip de ştampilă, se iţea logoul Radioului Guerrilla. Nedumerirea n-a durat mult: publicaţiile trustului Realitatea-Caţavencu s-au umplut de machete, pe cîte o pagină, cu toate speciile cuprinse în aşa-zisul "Atlas de Mitocănie Urbană" (toate cu denumiri compuse, după modelul "şobolanul de cîmpie" sau "pîrşul de pădure"): cică Bădăranul de Cinema, Piţipoanca de Mall etc., în total vreo duzină de ipochimeni, descrişi după aspect şi comportament, într-un mod ce parodia manualele de zoologie, ba chiar avînd şi cîte o fantezistă denumire latinească, menită să accentueze efectul comic (de pildă Mitocanul de Birou aparţine cică genului Multinationalis)... Sporadicele spoturi radio şi TV evocau stilul molcom, dăscălitor, al Teleenciclopediei. Finalitatea numai molcomă nu era: ascultătorii de Guerrilla erau îndemnaţi să denunţe pe email cazuri de mitocănie, mîrlănie, ţopîrlănie etc. din viaţa cotidiană. Ar fi o naivitate să crezi declaraţiile Radioului Guerrilla, cum că o atare "campanie de bun-simţ" ar fi menită să asaneze moravurile şi să şlefuiască necioplirea urbană. Nimeni nu-şi face iluzii. Nimeni, dar absolut nimeni, nu se aşteaptă ca mîrlanii şi paraşutele din Dorobanţi să se ruşineze brusc, recunoscîndu-se în panoul de deasupra lor; să li se deştepte conştiinţa şi să li se reveleze calea către propăşire etico-estetică. Mai mult chiar, ca o culme a (auto)ironiei, graficianul tocmit pentru acest proiect a avut năstruşnicia de a schiţa, la modul subtil, trăsăturile arogante şi schimonosite de frustrări ale unor vedete Guerrilla şi Caţavencu, cu trabucurile lor erecte şi fălcile lor îngîmfate, disimulîndu-le abil chiar în mutrele aşa-ziselor "specii dăunătoare" combătute de campanie. Şi, în definitiv, un atlas complex al mitocăniei urbane nu ar trebui să-i omită pe Mucosus Matinalis, pe Infatuatus Vacuum... nu-i aşa?! Este clar că Guerrilla şi-a dorit să acţioneze acelaşi resort al delimitării publice şi al învrăjbirii sociale. Campania s-a dorit una de fidelizare şi de "strîngere a rîndurilor". O dată ce s-a lăudat că e prea premium ca să dai premii, Elibe-Radioul a fost nevoit să caute alte modalităţi de a-şi fideliza ascultătorii. Un premiu de ordin moral precum plăcerea de a denunţa un ghiolban ar trebui chipurile să egaleze mîndria de a descoperi şi cataloga, precum Linné, o specie nouă. Nimic nu se rezolvă pe plan social, decît poate un plus de activare a publicului, un plus de fason civic, cu care să se împăuneze guerrilleroş-ii pe la Gălile Societăţii Civile şi în alte contexte unde " se ştie " hainele împăratului sînt admirabile, sublime, dar... Campania cu accente negative e o lecţie pe care comunicatorii comerciali au învăţat-o în ultimii ani de la cei politici. Atunci cînd nu ai ceva de zis, atacă. Învrăjbeşte. Iscă zîzanie. Iar cum legea nu permite raportarea explicită la ceilalţi concurenţi din piaţă, atacurile vor viza celelalte grupuri de public, neinteresate de marfa ta (şi deci neinteresante pentru tine în calitate de comerciant). O atitudine prea polemică, prea înverşunată, prea lipsită de umor, nu doar că nu convinge; dar dăunează şi brand-ului pe termen lung. Cel mai mult însă dăunează sănătăţii sociale. E poate ceea ce ar trebui adăugat, după fiecare reclamă în care cineva deştept, frumos şi cool îl loveşte cu parul pe altcineva, despre care ni se spune că e duşmanul nostru comun.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Românul care a descoperit secretul câștigului la loterie. Din cauza lui s-au schimbat legile în SUA și Canada
Un matematician român a descoperit secretului câștigului la loterie. Ştefan Mandel a reușit printr-o formulă personală să ia de 14 ori premiul cel mare. Norocosul a fost însă urmărit de ghinion, fiind anchetat de CIA și FBI.
image
Cum să pari mai deștept când porți o conversație banală. Ce spun cercetătorii de la Harvard
Dacă până acum ai crezut că menționarea funcției sau a studiilor te va „ridica“ în ochii partenerului de conversație, ar fi bine să te mai gândești o dată.
image
Presa britanică despre vizita Regelui Charles în țara noastră: „Are România în sânge“ VIDEO
Publicația britanică Daily Mail a publicat un amplu fotoreportaj dedicat vizitei de cinci zile a Regelui Charles al III-lea în țara noastră. Jurnaliștii au constatat că monarhul „are România în sânge“.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.