Găina de la ora 5

Găina de la ora 5 Săptămîna trecută scriam despre raportul Agenţiei de Monitorizare a Presei (ale cărui concluzii le aveţi prezentate pe larg în textul alăturat) şi, după ce observam că tabloidizarea domină acum emisiunile de ştiri ale posturilor comerciale generaliste, promiteam o continuare care să răspundă la întrebarea "Cum s-a ajuns aici?". Pentru a găsi răspunsul, e necesar să facem puţină istorie. Totul a început în prima parte a anilor ’90, cînd apărea un ziar care a avut imediat succes şi care a schimbat faţa presei scrise de la noi. Este vorba, desigur, de Evenimentul zilei. Ne aflam în plin Vest Sălbatic, în care ziariştii descoperiseră un teritoriu gol pînă atunci - cel al publicaţiilor populare - şi legea sau normele erau la bunul plac al fiecăruia. Sintagma "deontologie jurnalistică" nu era încă inventată pe plaiurile noastre. Ziariştii se întreceau care mai de care să scrie o presă a faptului divers, cu accent pe uimirea şi fascinarea publicului cu fapte ieşite din comun. Au fost contabilizate toate crimele sau accidentele petrecute pe teritoriul ţării (şi astfel, strînse la un loc toate grozăviile, publicul a tras concluzia că "s-a înrăit lumea"), ba, mai mult, jurnaliştii au simţit nevoia să pluseze senzaţionalismul şi au început să-l inventeze. În acea perioadă, mai mulţi scriitori nouăzecişti îşi puneau pe hîrtie fanteziile la Evenimentul zilei. Aşa a apărut, de exemplu, celebra găină violată, care apoi a născut pui vii. Publicul era imatur din perspectiva receptării mass-media şi nu avea discernămîntul şi "anticorpii" pentru o astfel de presă. Expunerea lui la presa tabloidă din acea vreme ar echivala cu expunerea minorilor la filmele pentru adulţi. Rezultatul: publicul a fost deformat iremediabil şi a devenit dependent de stilistica senzaţionalistă. Semnificativ este faptul că nici măcar acum, cînd a trecut atîta timp de la acea perioadă, un ziar serios, care nu face compromisuri înspre tabloid, nu poate avea tiraje cu care să supravieţuiască onorabil pe piaţă. La noi, succesul unui Frankfurter Algemeine Zeitung pare o pură utopie. Ceea ce a reprezentat Evenimentul zilei pentru presa scrisă a fost PRO TV pentru cea audiovizuală. Pe 1 decembrie 1995, PRO TV a adus pe piaţa românească marketing-ul şi stilistica de post comercial american. Televiziunea din Pache Protopopescu a venit cu o parte din acţionariat şi cu crîmpeie de know-how american, iar discursul ei, bazat pe o promovare agresivă, a influenţat hotărîtor modul de a face televiziune în România. În primii ani de la lansare, PRO TV a fost un factor de civilizare a mass-media audiovizuale de la noi, ba chiar a societăţii româneşti în general (să ne amintim de susţinerea alternativei la conducerea ţării în alegerile din ’96 sau la campania PRO NATO). La pachet cu aceste lucruri pozitive au venit însă şi populismul, şi senzaţionalismul ieftin, care au fost preluate rapid de celelalte televiziuni, aşa cum este imitat, în bune şi rele, orice personaj de succes. Un exemplu concludent în acest sens e ceea ce s-a întîmplat cu Ştirile de la ora 5. Formatul PRO TV a fost copiat mai întîi de Antena 1, cu o emisiune în acelaşi spaţiu orar. Cu timpul însă, şi celelalte televiziuni comerciale generaliste i-au urmat exemplul, iar acum s-a ajuns ca "Ştirile de la ora 5" să poată fi văzute peste tot, la orice oră, inclusiv în prime-time. În ziua de azi, singurele televiziuni care mai dau ştiri de interes public sînt TVR şi cele de profil (Realitatea TV şi Antena 3). Uneori însă, chiar şi acestea se contaminează de la celelalte. Publicul din România e dependent de presa tabloidă, iar această situaţie a ajuns acum într-o fază cronicizată. Mai mult, televiziunile comerciale au tot interesul să întreţină dependenţa, ca orice dealer de droguri. Marfa este în realitate foarte ieftină (costă puţin să-ţi faci ştirile din rapoartele Poliţiei), dar se vinde pe bani buni din publicitate.