Fruntariile aderării
Telespectatorii din ţară nu-i prea dau importanţă şi cele mai multe firme de cablu nici nu mai au acest canal în oferta lor. Privit din ţară, pare un post inexistent şi nimeni nu-i acordă atenţie. Nici măcar şefii televiziunii, iar TVR International este de mult timp un cimitir al elefanţilor, unde sînt trimişi angajaţii de care ar vrea să scape şi de care birocraţia unei instituţii de stat îi împiedică să se debaraseze. TVR International a devenit de multă vreme un fel de "sub covor", unde gospodina harnică crede că gunoiul ascuns nu va fi văzut de nimeni. Pentru românii din afara graniţelor însă, TVR International este foarte important, mai ales că emisiunile acestui post pot fi văzute şi gratuit pe Internet. Ce pot urmări, prin urmare, cei care vor să-şi păstreze legăturile cu patria-mumă? Ei au deschis, de exemplu, într-o duminică televizorul (sau calculatorul) pe TVRi, unde începe o emisiune a cărei voce din off le picură, duios, în auz: "Ţară cu plaiuri de o neasemuită frumuseţe, hărăzită de Dumnezeu să fie aşezată la răspîntia încercărilor istoriei, cetate a rezistenţei împotriva strădaniei marilor imperii de a o stăpîni, România a făcut din străjuirea hotarelor un simbol al dîrzeniei şi tenacităţii" (muzică maiestuoasă de fanfară, ca la jurnalele din anii â50, voce dîrză şi însufleţită, cu exact acelaşi timbru ca în vremurile de glorie ale propagandei comuniste). "Indiferent cum s-au numit apărătorii de hotar - plăieşi, străjeri, potecaşi, mărginaşi, cordonaşi, mai apoi grăniceri şi în prezent poliţişti de frontieră - esenţa misiunii lor a rămas aceeaşi, şi cu anumite particularităţi, în funcţie de perioadele istorice parcurse: în timp de pace, străjuirea hotarelor şi menţinerea ordinii, iar în vremuri de restrişte participarea la efortul unitar al poporului de a opri sau alunga duşmanul." Apoi se face un mic istoric al meseriei de grănicer, se vorbeşte de Ştefan cel Mare sau de "cel dintîi întregitor de neam şi ţară, Mihai Viteazul", despre actul de naştere al grănicerilor moderni, întocmit de Cuza, sau despre cum grănicerii "s-au acoperit de glorie" în toate războaiele pe care le-a dus patria. Apoi se trece la perioada de după "cea de-a doua conflagraţie mondială" şi se povesteşte cum apărătorii fruntariilor ţării şi-au făcut întotdeauna datoria, trecînd de la Ministerului de Interne la MApN şi viceversa. Nici un cuvînt, desigur, despre serviciile aduse patriei în acea perioadă, în lupta împotriva elementelor duşmănoase, care încercau să treacă graniţa pentru a scăpa de lagărul comunist. Şi astfel ajungem în zilele noastre, cînd a fost înfiinţată poliţia de frontieră (imaginile ne arată nişte agenţi pe ATV-uri negre, cu căşti asortate). De data aceasta, muzica triumfalistă se schimbă într-o partitură modernă şi lejeră. "În prezent, poliţiştii de frontieră sînt funcţionari publici cu statut special şi acţioneză în slujba comunităţii" - adaugă vocea (act ratat, pentru că nici o clipă, înainte, nu ni se spusese că ar fi acţionat şi altfel decît în slujba comunităţii). "Una dintre priorităţile aderării ţării noastre la Uniunea Europeană o constituie crearea sistemului integrat pentru securitatea frontierei" - şi discursul continuă de data aceasta în limba gri europeană, despre procesul de instruire a poliţiştilor de frontieră, cu o "infrastructură şcolară modernă", "un management instituţional eficient" şi "îndeplinirea atribuţiilor la nivelul standardelor Uniunii Europene". Imaginile prezintă interioare luminoase, săli moderne de fitness, calculatoare, multe calculatoare, cu tineri concentraţi în faţa ecranului, aparatură şi alte mijloace tehnice din dotare. Şi concluzia: "Pe viitorii absolvenţi îi putem numi fără să greşim europoliţişti." Credeaţi că discursul arhaizant, cu "fruntariile ţării", şi poncifele propagandei naţional-comuniste nu au loc lîngă "îndeplinirea atribuţiilor la nivelul standardelor Uniunii Europene"? Iată că se poate. După cum ne spun tribunii, vom fi ce-am fost şi mai mult decît atît. Adică, deşi în pieptul de aramă ne va bate în continuare o inimă de rromân, vom şti să îmbrăcăm şi haine evropeneşti, că aşa-i acum la modă.
