Făcuţi din vorbe

Vă mai amintiţi de vremurile de pionierat ale talk-show-ului românesc şi de interesul cu care ne uitam cu toţii la astfel de emisiuni? Vă amintiţi de Seratele lui Iosif Sava, "deschizătorul de drumuri" în acest domeniu la noi, şi de valurile stîrnite de prima apariţie a lui Ion Iliescu la un talk-show? (Următoarea emisiune l-a avut invitat pe Gabriel Liiceanu, care i-a reproşat moderatorului că i-a lipsit incisivitatea lui proverbială şi că a "realizat o emisiune în genunchi".) Dar de debutul lui Marius Tucă la televizor, pe cînd făcea Milionarii de la miezul nopţii - unde dădea cîte un milion de lei telespectatorului care răspundea la o întrebare din Jurnalul Naţional? (Mai apoi, emisiunea a început să aibă şi invitaţi şi, cu timpul, s-a renunţat la partea cu întrebarile din ziar - şi aşa s-a ajuns la talk-show-ul marca Marius Tucă pe care-l ştim astăzi.) Mai ţineţi minte de guvernarea care se făcea de la televizor, după cîştigarea alegerilor de către CDR în 1996? Vă mai amintiţi cum ne uitam cu toţii, ore-n şir, la pipa lui Ciumara, şi cum posesorul ei ne explica ce mare lucru o să facă el pentru ca noi s-o ducem mai bine?... Ehei, unde sînt talk-show-urile de altădată? Astăzi, astfel de emisiuni nu mai exercită nici o fascinaţie asupra noastră, iar aura lor de odinioară s-a subţiat pînă la dispariţie. Audienţa talk-show-urilor a scăzut drastic şi e invers proporţională cu inflaţia lor pe posturile de televiziune: conform TNS-AGB, în perioada 1 septembrie-21 octombrie, ratingurile emisiunilor de dezbateri politice, sociale sau economice depăşesc numai în rare cazuri două puncte în mediul urban. Ca medie a cifrelor de rating înregistrate în această perioadă, pe primele locuri se plasează talk-show-urile de pe TVR 1: Între bine şi rău (2.7), Săptămîna politică (2.3) şi Faţă în faţă (2.2). E un lucru destul de curios, pentru că Liviu Mihaiu este destul de slab, ca moderator de televiziune, iar Săptămîna politică şi Faţă în faţă (cu Marian Voicu şi Monica Ghiurco) sînt destul de anoste. Aceste cifre trebuie puse, fără îndoială, pe seama puterii brand-ului TVR şi a ceea ce reprezintă televiziunea publică pentru o bună parte din telespectatori (televiziunea "de stat", "oficială", deci cea mai serioasă şi în care trebuie să ai cea mai mare încredere). De altfel, conform acestui studiu realizat de TNS-AGB, emisiunea Faţă în faţă deţine un interesant record în privinţa vîrstei telespectatorilor săi: jumătate au peste 65 de ani, dintre care 27,6 % - peste 75 de ani. Dacă tot sîntem la capitolul "recorduri", iată alte cîteva, conform aceloraşi date ale TNS-AGB: În perioada 1 septembrie-21 octombrie, maximum de audienţă atins de un talk-show a fost al emisiunii Dan Diaconescu Direct, care de aproape două luni întoarce pe toate părţile povestea Elodiei şi a reuşit, încetul cu încetul, să creeze iar o psihoză populară (e adevărat, nu cu acelaşi impact la mase ca în cazul elevului care s-a aruncat pe geam, dar semnificativ e că nici de data aceasta nu au lipsit gesturile incredibile - de exemplu, o baladă dedicată celebrei avocate). Cea mai urmărită ediţie a emisiunii de pe OTV a avut 3.3 puncte de rating şi un număr de 328.000 de telespectatori pe minut (altfel, media pentru această perioadă a fost de 1.9 - cifră care o plasează pe locul patru, după talk-show-urile de la TVR 1). Un alt record este deţinut de emisiunea lui Mihai Gâdea de pe Antena 3, Sinteza zilei. La acest talk-show care încearcă să ne demonstreze în fiecare seară, prin discursurile isterice ale "omului cu laptop şi mustăcioară", prin "înţelepciunea" reţinută a lui Cristoiu şi prin insinuările moderatorului, că Traian Băsescu este Răul Absolut, se uită cei mai mulţi telespectatori cu studii superioare (35,6%). Altfel, ratingul mediu al emisiunii e egal cu cel realizat de Robert Turcescu pe Realitatea TV (1,2%), dar Mihai Gâdea deţine şi un record negativ la acest capitol: una din ediţiile emisiunii lui a fost urmărită de doar 76 de telespectatori. Interesul scăzut al publicului pentru talk-show-uri poate că e semnul maturizării noastre sociale. Oamenii se pare că au înţeles în sfîrşit că nu vorbele spuse de politicieni la televizor îi fac să trăiască mai bine.