Duminicile de odinioară

Publicat în Dilema Veche nr. 393 din 25-31 august 2011
Securiști radioși jpeg

La începutul zilei era emisiunea cu pionieri, Tot înainte!. Într-o vreme, mă uitam la ea pentru că eram îndrăgostit de fata blondă şi cu codiţe care prezenta. (Să fi fost Cristina Ţopescu? – ea cred că era.) Înghiţeam toate tîmpeniile cu pionieri care plantau copaci, făceau careuri, ridicau steaguri şi salutau cu cravata-n vînt, doar s-o văd pe prezentatoare, în scurtele momente în care introducea materialele filmate. Mai tîrziu, fata a încetat să mai apară și astfel am fost scutit de porţia matinală de cravate roşii, în loc de cacao cu lapte. 

Cînd am mai crescut, înaintea emisiunii cu pionieri a apărut una cu şoimi ai patriei – dar deja eu nu mă mai aflam în target. Cît despre Lumea copiilor, prezentată de Andrei Duban – nici atît! Dar trebuia să fiu pe fază cînd se termina emisiunea, pentru că urma serialul pentru copii. Racheta albă, desigur. Filmul nu mă dădea pe spate, ba chiar mă enervau inserturile cu pionieri sau jocul stupid al actorilor, dar citisem înainte cartea lui Ludovic Roman şi-mi plăcuse foarte mult. Ajunsesem să visez cu ochii deschişi cum ar fi să întîlnesc şi eu o Stejara şi să am staţia mea de radioamator. Stejara din film era o copie palidă a celei din carte, dar mă uitam la serial chiar şi-aşa. 

Apoi urmau nişte emisiuni binevenite, pentru că nu mă interesau şi-n timpul lor puteam să-mi fac temele pentru luni. Adică Pentru patrie, Viaţa satului şi Concert de prînz, unde cînta orchestra dirijată de Sile Dinicu. În timpul Concertului de prînz, începeam să mă agit şi să încerc să-i impulsionez pe ai mei să mîncăm. Bineînţeles, ideea era să fim gata cu masa la ora unu, cînd începea Albumul duminical. Masa în familie era „sfîntă“, iar părinţii nici nu concepeau să nu particip la ea sau să mă scol înainte să se fi terminat. Cu toată agitaţia mea însă, nu reuşeam niciodată să-i fac să luăm prînzul înainte de ora unu şi, ca un făcut, pierdeam lucrurile cele mai interesante din Albumul duminical: Un zîmbet pe 16 mm, Gala desenului animat sau Cascadorii rîsului. Sau, în altă perioadă, Woody Woodpecker ori Fred şi Barney. Apucam să le văd numai dacă ai mei întîrziau cu pregătirea mesei. La Gala desenului animat, ajunsesem s-o urăsc pe sărmana Viorica Bucur. După celebrul generic, cu motanul care ia în cătare şoarecele, îi ies cele trei gheare de la un picior, apare scris „Gala desenului animat“ şi apoi îi ies şi celelalte trei gheare, apărea Viorica Bucur, care începea să prezinte. Desigur, nu vorbea foarte mult, dar mie mi se părea că ţine prelegeri interminabile şi că mănîncă din timpul în care ar fi trebuit să dea desenele animate. Stăteam şi o ascultam cu inima cît un purice, aşteptînd ca-n orice moment să fiu chemat la masă. Şi ea vorbea relaxat, de parcă avea tot timpul din lume... Nu de puţine ori s-a întîmplat ca, după ce-şi termina discursul, să mă aud strigat din bucătărie. Încercam să trag de timp, dar nu aveam nici o şansă: „Stinge televizorul în momentul acesta, spală-te pe mîini şi hai la masă!“. Urma să mănînc cu noduri, gîndindu-mă cu ciudă la „fazele tari“ de la Gala desenului animat sau de la Cascadorii rîsului, pe care aveau să şi le povestească, a doua zi, colegii mei: „Ai văzut cum a înghiţit cuiele Bran, cînd a căzut?“. „Mie mi-a plăcut mai mult cum făcea Stan, cînd apărea fantoma.“ Deh!... 

Cînd mă întorceam de la masă, mai puteam vedea, de obicei, doar nişte cîntăcioase enervante, cu „şlagărele“ lor: Stela Enache, Marina Scupra, Doina Badea, Angela Ciochină, Eva Kiss, Jeanina Matei, Natalia Guberna etc. Sau plicticoşeniile lui Aristide Buhoiu. Şi gata!, se termina Albumul duminical.

Urma serialul Linia maritimă Onedin, în timpul căruia ai mei îşi făceau siesta. Părinţii picoteau în pat, iar eu mă încăpăţînam să rămîn treaz, deşi serialul nu mă interesa, pentru că nu voiam să recunosc că duminica, de fapt, se încheiase. Timpul părea suspendat, iar eu aveam o senzaţie ciudată, ca o sfîrşeală. La emisiunea despre şah a Elisabetei Polihroniade, nu mai puteam să rezist şi adormeam şi eu.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.