Duios caravana trecea

Publicat în Dilema Veche nr. 285 din 29 Iul 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Aşadar, un ziar a determinat demisia unui ministru. Ba încă un ziar de sport. E drept că şi ministrul era de sport. Şi de tineret. Aşa că rimează. A fost o campanie cu dezvăluiri în cascadă, preluată şi ajutată de alte publicaţii " ceea ce rar se întîmplă. În cursul campaniei, fiecare a reacţionat după vîrstă şi pregătire. Personajul principal, de pildă, Monica Iacob Ridzi, la început a zis că nu ştie în detaliu pe ce s-au cheltuit banii ăia şi nici nu prea-i priveşte asta pe ziarişti sau pe opinia publică; după care a precizat că nu demisionează; după care a zis că n-are ce documente să dea comisiei parlamentare, că hîrtiile respective sînt la Parchet; după care a găsit totuşi hîrtiile şi le-a dus la Comisie; după care totuşi a demisionat. Între timp, a plouat cu calcule. De o parte, jurnaliştii au afirmat că s-au plătit zeci de mii de euro pentru cîteva scînduri. De cealaltă, doamna ministru a socotit că abia dacă s-au chetuit cîţiva lei pe cap de participant, luînd în calcul nenumăratele evenimente organizate cu ocazia Zilei Tineretului. Poate că unii or fi prestat pe gratis şi s-a echilibrat. În paranteză fie spus, e drăguţ că acest scandal capitalist a fost creat de celebrarea unei sărbători, orişicît, comuniste, că nu prea s-a băut şi cîntat de 2 Mai la Paris, Washington sau Berlin. Campania Gazetei Sporturilor a înregistrat şi două " după ştirea mea " premiere: 1. scotocind după toate încrengăturile de afaceri ale Monicăi Iacob Ridzi, ziarul nu s-a sfiit să-şi menţioneze propriul patron; 2. o vedetă din acelaşi trust, şucărită din motive personale pe GSP, n-a ezitat să reia un zvon conform căruia toată agitaţia ar fi pornit de la un contract de publicitate cu MTS, pierdut de o firmă din anturajul jurnaliştilor-anchetatori. Nu contează faptul că dacă s-ar dovedi cumva nu că MIR a cheltuit fără noimă banii despre care s-a făcut vorbire " ci chiar că i-a băut, leu cu leu, ar fi doar un bacşiş faţă de marile tunuri ministeriale care s-au dat în România în aceşti 20 de ani. Un leu să fie, trebuie plătit pentru el. P-asta am prins-o, asta să plătească. Aşadar, presa este " sau poate fi " a patra putere în stat. Mă rog, neluînd în seamă la numărătoare prima putere, corupţia. Există precedent? Da. În urma unor articole care cercetau relaţia dintre Loteria Naţională şi George Copos, acesta din urmă a demisionat din funcţia de vicepremier. Recent, Comisia Europeană se minuna că, după patru ani, nu s-a mai întîmplat nimic în respectivul dosar. Parcă numai în acela! Mai mult, toţi cei trei vicepremieri instalaţi după 2004 şi-au abandonat posturile după oarece agitaţii în presă, lui Copos adăugîndu-i-se Gheorghe Seculici şi Marko Bela (mai ţineţi minte fabuloasele drepturi de autor pe care acesta a declarat că le-a încasat în avans pentru vreo două volumaşe de poezie?). Fireşte, în toate cazurile s-au invocat argumente de tipul "n-am nimic să-mi reproşez, plec că vreau io, nu că aş avea vreo problemă". Odată cu prudentele demisii s-au cam terminat şi articolele. De vreo altă urmare " nici vorbă. Ceea ce ridică o problemă: cît de mare este, de fapt, victoria GSP împotriva MIR? Cît de palpabile sînt succesele presei? Demisii sau demiteri au mai fost. Şi din guvern, şi din diverse funcţii de stat, şi din administraţia locală. Presa a insistat şi, pînă la urmă, cineva s-a simţit şi s-a cerut afară, respectiv a zis: "Frate, pleacă d-aci cu problemele astea de imagine, că ne tragi şi pe noi!". O căutare pe Internet după cuvintele "demisie scandal presă" trimite la 336.000 de legături. Multe dintre persoanele respective au activat în administraţia locală, dar există şi destule vedete care ar putea fi amintite " cu precizarea că motivele au foste extrem de diverse: Adrian Cioroianu a demisionat din funcţia de ministru de Externe; Paula Ivănescu din cea de vicepreşedinte al filialei judeţene Prahova a PD; Ion Nuica nu mai e consul la Chişinău; Decebal Traian Remeş a trebuit să renunţe la scaunul de ministru al Agriculturii; Costel Iancu " la funcţia de director al Administraţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor Funciare. În toate aceste cazuri şi destule altele, presa a jucat rolul-cheie. Chiar acolo unde exista (există încă, teoretic!) o anchetă a vreunui organism specializat, avem motive să credem că nu s-ar fi întîmplat nimic în veac de veci dacă nu "ţipa" presa. Aşadar, se poate spune că zicala "Cînii latră, caravana trece" nu (mai) caracterizează rolul presei. Cîţiva cetăţeni s-au desprins " ori au fost forţaţi să se desprindă " din caravană, şi n-au mai trecut. Şi? Care e continuarea poveştii? În două decenii, jurnaliştii au semnalat cîteva mii de comportamente cel puţin dubioase ale unui număr de cîteva sute de persoane " dacă e vorba să ne referim doar la demnitari. Cîţiva zeci dintre aceştia au rămas fără scaun. Nu şi fără afaceri. Nu şi fără bani. Nu şi fără carieră. Nu şi fără tupeul de a reveni în calitate de comentatori ai scenei politico-economice. Nu şi fără libertate. Desigur, nu jurnaliştii sînt răspunzători pentru asta. Şi-aşa fac mai mult decît toate organele statului la un loc " o spun fără să ezit şi în ciuda faptului că sînt perfect conştient de toate lipsurile, gafele, interesele şi dobitociile presei. Nu, jurnaliştii nu au cum să facă mai mult decît fac. În afară de a cădea pe gînduri. Nu numai privitor la utilitatea concretă a luptei lor, ci şi la aşezarea valorilor, la care contribuie din plin, şi cu, şi fără intenţie. Căci, iată, vă propun spre comparaţie două cazuri, ambele mult dezbătute de presă. De o parte, Adrian Cioroianu, un intelectual cu o imagine excelentă pînă cînd, devenind ministru de Externe, a comis o serie de gafe. Cea mai gravă dintre acestea: o declaraţie în care, exasperat (ca noi toţi) de propaganda negativă pe care ne-o fac peste graniţă unii dintre concetăţeni, a sugerat că ar putea fi deportaţi în deşert. Presa a sărit în aer. Între altele, declaraţia lui Adrian Cioroianu a fost calificată drept nazistă. Urmarea? Dl Cioroianu a demisionat şi a intrat într-un sever con de umbră. De partea cealaltă, Radu Mazăre, fost ziarist, actual primar şi om de afaceri, cu o imagine proastă, dar re-re-ales în mod democratic, vox populi, vox Dei. După multe extravaganţe pasabile, apare public costumat în ofiţer Wehrmacht, cu zvastica pe cataramă, ba îl îmbracă şi pe fiul lui în ordonanţă nazistă. La protestele uluite, internaţionale, dă halucinantul răspuns că toate armatele au omorît oameni, de pildă militarii români din Afganistan " puşi astfel pe picior de egalitate cu autorii Holocaustului, care au ucis cîteva milioane de civili! Şi acum, fireşte, presa a sărit în aer. Urmarea? Dl Mazăre şi-a cerut nişte vagi scuze, fără însă a recunoaşte că a făcut cel puţin o tîmpenie, dacă nu o blasfemie. Poate că nu mai trece chiar toată caravana, dar o anumită parte a ei sigur nu se opreşte...

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?