Discuţie la scara de blog
Încercînd să limpezească polemica dintre susţinătorii artei pentru artă şi cei ai artei cu tendinţă, Caragiale spunea că atît un găgăuţă, cît şi un artist pot vibra, la fel, la un răsărit frumos de lună. Diferenţa dintre artist şi găgăuţă este însă că numai artistul are capacitatea de a exprima fascinaţia pe care i-o induce clarul de lună, în timp ce găgăuţă rămîne mofluz. Caragiale e mare, genial, actual, un coşmar din care nu ne putem trezi şi tot restul, dar în chestia asta, de cînd au apărut blogurile, e clar că a dat-o-n bară: mai curînd artistul tace, pe cînd găgăuţă încearcă să se exprime. Găgăuţă, în chip de cetăţean planetar LiveJournal.com, unul din site-urile acelea pe care îţi poţi face un blog gratuit, printre cele mai mari de acest fel, are cam 13 milioane de membri înscrişi. Dintre aceştia, doar vreo 200 de mii, adică 1,5%, au postat (scris o însemnare) în ultimele 24 de ore. Aproape 600 de mii, adică 4%, au scris în ultima săptămînă. Şi vreun milion, adică 7,5%, au scris în ultimele 30 de zile. Cei care au făcut vreodată ceva mai mult decît să îşi deschidă un cont sînt în număr 8,3 milioane, adică puţin peste 60%. Dar, din aceştia, în momentul de faţă, cei mai mulţi sînt ca şi cînd n-ar fi: 1,7 milioane, adică 13%, sînt "activi într-un fel oarecare". Adică şi-au pus măcar mutra acolo, au colorat numele blogului cu roşu sau astfel de lucruri. Totalul blogurilor deschise în întreaga lume se ridică la peste o sută de milioane, conform Wikipedia.org. Nimeni nu a făcut o socoteală exactă. Se spune că 2007 e anul de vîrf al blogului şi primele semne de stingere a furiei încep să apară: numărul conturilor active începe să scadă. Procentele de pe LiveJournal.com, cu cele 13 milioane de înscrişi ai lui, sînt relativ relevante: din cele 100 de milioane de bloguri, doar vreo 1,5 milioane au însemnări noi zilnic. Iar din acestea, cîte sînt citite? Răspunsul e greu de găsit. Technorati.com e o platformă de ierarhizare şi căutare pe bloguri, care încearcă să cuantifice influenţa. Aceasta se exprimă prin numărul de link-uri (trimiteri) pe care îl obţine X pe site-urile lui Y, Z şi aşa mai departe. Un site care a început să "mişte", la care s-au referit alte două bloguri cu alte cuvinte, are cam rangul 2.000.000. E cît de cît băgat în seamă. Asta înseamnă că a scris ceva, iar cineva l-a citit. Nu se ştie cine, cîţi, cum, de ce. Probabil, din cele un milion şi jumătate-două de bloguri care funcţionează cît de cît pe lumea asta, vreo 50.000 au un OARECARE succes, care se traduce prin cîteva sute de vizitatori pe zi. În 1836, presa s-a democratizat din punctul de vedere al publicului, prin apariţia La presse, ziar făcut de Emile Girardin, care costa numai 40 de franci pe an. Prin 1995, cînd au început blogurile, a urmat o democratizare din punctul de vedere al exprimării. Toată lumea poate comunica. Publicul e însă o altă chestie. El se va uita mai curînd pe un descendent tîrziu al lui La presse. Libertatea are cam 1,4 milioane de cititori pe zi. Ziarul de hîrtie. Libertatea.ro nu are "decît" vreo 570.000 de vizitatori unici. Găgăuţă, autohtonul În România, socoteala e oarecum mai simplă. Trafic.ro listează vreo 200 de bloguri care au mai mult de 350 de vizitatori unici pe săptămînă, adică 50 pe zi. Sub numărul ăsta de vizitatori, chiar dacă eşti specialist în domnia lui Teodosie al II-lea, scrii în sanscrită sau te cheamă Cozmin Guşă şi te adresezi propriului electorat (apropo, CozminGusa.Weblog.ro), probabil că e mai rentabil să vorbeşti la telefon cu cunoscuţii, dacă ai să le spui ceva. RoBlogFest, un vot de Internet care s-a încheiat în martie, a avut 1446 de înscrieri/nominalizări. Pare ciudat, mai ales că paginile 97-112 (locurile 970-1120) din Trafic.ro conţin bloguri cu mai puţin de un vizitator pe zi. Însă nu toată lumea s-a putut înscrie în Trafic.ro, fiindcă platformele gratuite nu permit totdeauna asta, iar mulţi dintre nominalizaţii de la RoBlogFest s-au propus ei înşişi la vot, fără să obţină preferinţele cuiva. În plus, e posibil ca una şi aceeaşi persoană să apară la mai multe categorii, dacă nu cumva RoBlogFest a eliminat această suprapunere. Am găsit vinovatul Rareş Hopincă (şi nu Raresh Opinca, aşa cum am putea crede după adresa blogului lui, Rareshopinca.blogspot.com) a scris pe 30 mai despre PNL şi Băsescu, pe 29 mai despre Dumnezeu şi pe 23 mai despre toate partidele. Eforturile lui au fost încununate de sosirea unui vizitator în săptămîna 3-10 iunie. Recordul absolut a avut loc pe 23 mai, cînd pe site-ul lui au sosit 10 vizitatori. Probabil că Dumnezeu se căuta singur pe Google, ca toţi şefii, a dat clic, i-a plăcut şi a trimis la Rareş cîţiva îngeri amatori de editoriale. După apariţia acestui articol, va scrie o însemnare furibundă la adresa mea, va face un link către blogul meu de la Hot News.ro, îl voi găsi în interfaţa de administrare şi mă voi lua la harţă cu el. Destinele noastre se vor împleti. Vom trăi precum Dueliştii lui Conrad şi Ridley Scott, aruncînd priviri în spate, aşteptînd cu groază şi nerăbdare o provocare de la celălalt. Cearta va atrage o mulţime de vizitatori, vreo patru la Hopincă şi restul la mine, mai ales dacă o vom presăra cu porcării, vom încerca să ne dăm jos site-urile, ne vom lua pseudonime pentru a ne înjura fiecare pe blogul celuilalt, de pe un calculator de Internet Café, aşa, ca să nu ne aflăm unul altuia adresa şi celălalt să creadă că sîntem mai mulţi. Dumnezeu va închide laptopul, plictisit, şi va deschide televizorul. Pe Euforia TV e Zodia Fluturelui, pe Realitatea TV Mihai Tatulici face o nouă ediţie specială, la masa lui de plastic. Şi uite-aşa se va supăra şi va suna sfîrşitul lumii. Treaba lui. Eu şi cu Hopincă o să ne tăvălim în continuare într-un şanţ virtual, plin de noroi virtual, aruncîndu-ne blesteme virtuale şi cărîndu-ne pumni virtuali în gurile noastre virtuale, spurcate. Dar, cum revista Dilema veche e una de ţinută, serioasă, mă opresc aici, ca să n-o antrenez în disputa noastră.
