Despre responsabilitate

Publicat în Dilema Veche nr. 425 din 5-11 aprilie 2012
Brâncuşi şi păsările de pradă cu tricolor jpeg

Provin dintr-o familie de dascăli. Bunicul şi bunica au fost învăţători de sat, pe vremea cînd învăţătorii şi preoţii erau personalităţile comunităţii. Ei, la rîndul lor, erau din familii de dascăli.

Vedeau meseria lor ca pe ceva care dădea prestanţă şi care implica responsabilitate. Responsabilitatea aceasta mergea pînă la amănunte pe care astăzi le-am înţelege mai greu. De pildă, bunicul nu se ducea niciodată la cîrciumă, pentru că i s-ar fi părut neconform cu statutul lui de învăţător şi pentru că nu voia să dea un prost exemplu în sat. Apoi a început războiul şi a ţinut cu tot dinadinsul să se înroleze (deşi ar fi putut să-şi aranjeze să scape), tot pentru a da un exemplu în comunitate. Cum şi pe cîmpul de luptă a avut aceeaşi atitudine, a fost omorît destul de repede.

La bunica, sentimentul datoriei şi al responsabilităţii faţă de comunitate s-a manifestat, la fel, într-un mod de neînţeles astăzi. Deşi a rămas văduvă de tînără şi, în plus, cu trei fete de crescut, nu s-a mai căsătorit niciodată şi nici nu a mai avut vreo relaţie cu un bărbat. La un moment dat, am întrebat-o de ce nu şi-a găsit şi ea pe cineva, iar răspunsul ei a invocat iarăşi puterea exemplului: „Ce ar fi zis cei din sat dacă doamna învăţătoare ar fi umblat cu cineva? Nu se putea una ca asta!“. Şi, pentru că „nu se putea una ca asta“, a înfruntat singură greutăţile vieţii şi mizeriile pe care i le făceau comuniştii pentru că soţul îi murise pe frontul de Est. A făcut sacrificii imense să-şi ţină fetele pe la şcoli şi toate trei au ieşit profesoare.

Mama mea a moştenit ea însăşi sentimentul datoriei şi cultul pentru meseria de dascăl. Acum e pensionară, dar încă vin la ea foşti elevi să-i mulţumească.

Aşa stînd lucrurile, pentru mine învăţămîntul e un subiect sensibil. Eu însumi am visat toată facultatea să rămîn să predau, dar un concurs aranjat pentru ocuparea unui post de asistent m-a scîrbit şi m-a făcut să mă îndrept spre alte zări.

Apoi am văzut cum condiţia profesorului se degradează tot mai mult în România şi, odată cu ea, şi învăţămîntul de la noi. Salariile de mizerie ale cadrelor didactice i-au făcut pe absolvenţii valoroşi să-şi dorească orice altceva. Inclusiv munci cu mult sub calificarea lor, dar plătite bine în Occident. Am cunoscut însă şi cîţiva profesori la care pasiunea pentru meserie a prevalat în faţa neajunsurilor materiale – dar nu vreţi să ştiţi cîte greutăţi are de înfruntat un dascăl care vrea într-adevăr să facă ceva. Inerţia sistemului şi conjuraţia imbecililor.

La toate acestea se adaugă aşa-zisele reforme care bulversează periodic învăţămîntul românesc, mai precis de fiecare dată cînd se înscăunează noi Adomniţe sau Funerii.

Rezultatul? Desigur, catastrofal. Profesorii de la facultate îmi spun că, de la an la an, nivelul candidaţilor este consternant, ajungînd pînă la forme de analfabetism. Şi vorbim, deci, de elită, de cei care se decid să urmeze o facultate.

Televiziunile noastre, deşi se bat cu pumnul în piept că oftează pentru binele Cetăţii, nu prea sînt interesate de această situaţie alarmantă. Mult mai important pentru ele e ce-a mai zis Băsescu despre Udrea sau Ponta despre Vanghelie. Îşi abat atenţia asupra şcolii româneşti numai cînd vreun profesor întreţine relaţii sexuale cu eleve, cînd apar filmuleţe de pe telefon cu bătăi din sălile de clasă sau cînd vreo decizie a ministerului produce panică printre părinţi.

Există însă şi o excepţie – şi sînt iarăşi pus în situaţia să laud emisiunea România, te iubesc de la PRO TV. În ediţia de săptămîna trecută, am putut vedea o excelentă radiografie a bolilor din sistemul de învăţămînt românesc. Asta înseamnă jurnalism responsabil! – şi, cu emisiuni ca România, te iubesc, PRO TV îşi spală multe păcate. Într-un sistem devenit iresponsabil, actul jurnalistic bine făcut poate să mai ofere o speranţă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
„Te pot suna un minut?“
Am încercat să înțeleg de unde provine această anxietate și am descoperit cîteva posibile cauze.
Zizi și neantul jpeg
Primăvară și sărbători
În timp ce lumea de atunci își răcea gura în dezbateri intense, industria de Sf. Valentin înflorea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Pisica
A fost atît de specială încît eu, timp de trei ani, n-am știut dacă sînt om sau pisică.
E cool să postești jpeg
Normalitatea anormalității noastre
Zilnic, doar în Capitală, zeci de oameni sînt mușcați de cîini, vagabonzi sau care, chipurile, au stăpîni care îi lasă „liberi”.
p 20 WC jpg
Religia între pandemie şi război
De cîţiva ani încoace, avem de trăit două crize acute, globale.
Theodor Pallady jpeg
Rezonanța culturală a lemnului
Tot ce e cu adevărat tradițional măsoară acest eon silvestru, inaugurat după descoperirea focului, care îi este deopotrivă origine și capăt.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un cuplu a divorțat după ce au descoperit că fiecare avea o aventură online cu celălalt sub nume false. Probabil au divorțat ca să poată fi, în sfîrșit, împreună și să-și consume adulterul. (M. C.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.