Despre comunism, cu mediocritate

Film despre perioada comunistă (făcut în 1991), dat de curînd pe B1 TV. Actori buni (Horaţiu Mălăele, Emilia Popescu, Coca Bloos, Gheorghe Dinică etc.), regizor care ştie meserie (Andrei Blaier), scenarist cu experienţă (Titus Popovici), dar produsul (Divorţ... din dragoste) - absolut jenant. Situaţii neverosimile, trase de păr, personaje caricaturale, replici artificiale, "ca din cărţi", trimiteri permanente la Ceauşescu. Totul pus să demonstreze ceva cu tot dinadinsul, să arate cît de aberant a fost regimul de pînă în 1989. Văzînd acest film, m-am gîndit automat la 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile - şi nu cred că se mai poate vorbi de-acum încolo despre peliculele care se referă la perioada comunistă fără să se aducă în discuţie acest reper. Filmul lui Cristian Mungiu nu vrea să-ţi demonstreze nimic, nu-şi propune să-ţi bage pe gît nici o idee primită de-a gata, nu împarte faptele în categorii de tipul "aşa da" şi "aşa nu". Mungiu a vrut doar să spună o poveste. Şi a făcut-o ca la carte - rece şi fără să-şi smulgă părul din cap. Iar efectul este copleşitor. Într-o discuţie pe care am avut-o cu Mungiu, el îmi vorbea de felul cum a fost receptat filmul lui de către publicul şi criticii din străinătate: "Toţi mi-au spus că se percep mai multe lucruri despre comunism în acest film - care nu vorbeşte direct despre comunism - decît în toate celelalte filme care vorbesc direct despre acea perioadă. Dacă-ţi aminteşti, exista în vremea aceea o stînjeneală de a trăi şi o apăsare care nu veneau din ceva anume... Noi, atunci, nu ne puneam problema libertăţii. Ne trăiam viaţa de zi cu zi ca orice cetăţean al lumii. Dar, cu toate acestea, era un fel de amărăciune - şi cred că acesta e unul din lucrurile pe care le surprinde filmul destul de bine". Iată un sănătos mod de a vedea nuanţat lucrurile, care a lipsit filmelor noastre de pînă acum (cu excepţia, probabil, a peliculei lui Nae Caranfil, E pericoloso sporgersi). Eu, drept să spun, m-am săturat de dădăceala filmelor care se sforţează să-mi demonstreze că perioada comunistă a fost îngrozitoare. Ştim cu toţii cît de rău a fost pe vremea aceea - de ce ţin unii să ne arate cu indicatorul, ca la şcoală, aberaţia în care am trăit (şi, în plus, să mai şi adauge de la ei "efecte speciale" care să îngroaşe caricatural sau simbolic desenul)? Mai grav este cînd acest lucru se întîmplă nu numai cu filmele de ficţiune, ci şi cu documentarele. Este, de exemplu, cazul Memorialului durerii, pentru care, de altfel, n-am simţit nici un regret cînd a fost vorba să fie scos din grila de toamnă a TVR (nici măcar n-a fost scos, pînă la urmă...). Problema pe care o am cu acest serial e că Lucia Hossu-Longin nu s-a mulţumit cu faptele pe care le prezenta şi a simţit întotdeauna nevoia să dramatizeze suplimentar. Asta poate pentru că nu consideră respectivele fapte suficient de grăitoare prin ele însele, suficient de şocante... Mi se pare de-a dreptul enervant stilul în care Lucia Hossu-Longin a făcut acest documentar, cu poetizări idioate de tipul păsărica pe sîrma ghimpată sau uşi care se închid cu zgomot una după alta şi cîini care latră în slow motion. Totul are aerul de film de propagandă comunistă, numai că e cu semn schimbat. De altfel, Lucia Hossu-Longin nu e deloc străină de filmele de propagandă de dinainte de ’89 şi se pare că numai aşa ceva ştie să facă. Lucrurile despre care se vorbeşte în Memorialul durerii sînt destul de grăitoare şi de şocante, nu mai era nevoie de îngroşări suplimentare, de literaturizări de doi bani şi de spirit agitatoric... Acestea nu fac altceva decît să le bruieze. Dar, desigur, realizatoarea a vrut să sublinieze totul cu două linii, ca să ne sară în ochi morala pe care trebuie s-o desprindem din textul predat la clasă. În plus, nu s-a putut abţine să nu ne arate cît de artistă este ea (într-un asemenea caz, aş fi avut pretenţia la mai multă umilinţă din partea realizatoarei...). Ce să mai vorbim? Este de-a dreptul frustrant cînd un asemenea subiect, cum e cel legat de perioada comunistă prin care am trecut, are parte de abordări aşa de mediocre.