Despre ce să mai vorbim?

Publicat în Dilema Veche nr. 263 din 2 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Iată întrebarea care pare să frămînte presa românească. Nu numai în perioadele de "uscăciune", dar şi în cele inundate de subiecte interesante. Interesante-interesante, dar, la naiba!, nimic nu e nou sub soare, asta cu infractorii care ne fac imagine proastă în Occident n-am mai dezbătut-o odată? Mai bine hai să redeschidem "dosarul flota" sau ăla cu termopanele sau să discutăm despre sărăcie, asta chiar ar fi ceva proaspăt, yummie! Deci, despre ce să mai vorbim? Cu ştirile e simplu, le dăm pe toate, de-a valma, cîte-ncap în spaţiul ăla, eventual în ordinea în care vin, e cel mai simplu aşa, dă-le-ncolo de criterii. Nici ordinea ştirilor (într-un jurnal audio/video sau pe site), nici numărul paginii sau poziţia în pagină (pentru presa scrisă), nici spaţiul şi împachetarea oferite (în toate cazurile) " inclusiv compoziţia ansamblului, corelarea vecinătăţilor " nu par a ţine cont de vreo regulă, scrisă ori nescrisă. Astfel, frecvent poţi vedea o poză cu ţîţe lîngă un ferpar sau un articol dedicat unei persoane cu grave probleme medicale, persoană pe care, desigur, o compătimim şi " uite ce frumos! " scriem despre ea. După cum o ştire despre un ursuleţ simpatic născut într-o grădină zoologică poate precede sau succede fără remuşcări o catastrofă aviatică. C-aşa-i viaţa, nu?, unii mor, alţii rîd. Amestecat se-ntîmplă, amestecat le dăm, doar n-o să mistificăm! Aşadar, cu ştirile am rezolvat-o. Dar despre ce să mai vorbim? C-am tot vorbit. În primul rînd, despre ce să mai vorbim în editorial, perla din coroana presei române, la care visează orice jurnalist debutant, ehei!, ia s-ajung io să-mi dau cu părerea… Prin urmare, genul a consacrat "analişti" despre care nu se prea ştie dacă au făcut la viaţa lor altceva decît "analize", dacă au comis vreo anchetă jurnalistică relevantă, un reportaj, o ştire, un interviu, ceva. De altfel, unele ziare au ajuns să aibă patru-cinci editoriale în fiecare ediţie, başca faptul că, la noi, chiar ştirile conţin comentarii (cu sarcasm, ironie, calambururi… tot tacîmul), lucru probabil unic în lume. Scanarea unei zile, aleasă la întîmplare, dă următoarele rezultate (ordinea ziarelor e de asemenea aleatorie): 20 februarie 2009 Libertatea: "Urcatul în copac", Petru Calapodescu " despre buget. Bursa: "Uriaşul cu cap de lut", Cornel Codiţă " despre Uniunea Europeană. Cotidianul: "Flămînzi şi goi făr’ adăpost", Mircea Dinescu " despre naţionalismul lui Traian Băsescu; "Naţionalism? A se slăbi şi demonta!", Traian Ungureanu " despre naţionalism în general; "Mărirea şi decăderea lui Ciorbea şi Mitrea", Liviu Antonesei " despre Ciorbea şi Mitrea; "Riscul falimentului civic", Teodor Baconsky " despre populism şi demagogie. Gândul: "O bomboană pe coliva bugetului", Rodica Ciobanu " despre buget; "Leul, sancţionat pe nedrept de criza mondială bancară", Gh. Cercelescu " despre criză; "România în container", Cristina Modreanu " despre emigraţie. Adevărul: "Legea lui Piedone", Laurenţiu Ciocăzanu " despre Poliţia rutieră; "Dreptul de a fi jupuit de viu", Grigore Cartianu " despre Justiţie; "Haiducia de stat", Dinu Patriciu (!!) " despre paternalismul statului. Jurnalul naţional: "Un congres inutil", Ion Cristoiu " despre "stupida bătălie din PNL"; "România cu cagulă", Marin Nazat " despre "dezbinatorul Traian Băsescu"; "Personaje", Tudor Octavian " despre diverse personaje anonime; "Elena Udrea şi ultimul mare tun din turism", Miruna Munteanu " despre tichetele de vacanţă. Evenimentul zilei: "Găneasa, tribuna dezbaterilor doctrinare", Horia Ghibuţiu " despre incidentele electorale; "Cristi", Adrian Georgescu " despre Cristian Minculescu; "Criză teribilă, monşer!", Mircea Cărtărescu " despre efectul stîngist al crizei; "Despre poliţişti albi", Rodica Culcer " despre Poliţie. Ziua: "Cristian Diaconescu kamikaze în Italia", George Scarlat " despre demersurile posibile în faţa reacţiilor anti-româneşti. În loc de orice comentariu, o întrebare: oare ce probleme aveau românii vineri, 20 februarie 2009? În al doilea rînd, despre ce să mai vorbim în talk-show-uri?, care oricum nu figurează în nici un top de audienţe " în treacăt fie spus. Clasamentele includ, în ordine descrescătoare, ştiri generale, ştiri sportive, meteo (!), divertisment, fotbal, reality show-uri (mă rog, cît sînt de reale…), filme şi seriale. Atît. Nici nu e de mirare, pentru că: a) de multe ori, problemele care se discută sînt ale celor care le discută (sau nici ale lor!), şi nu ale celor care privesc; b) chiar şi atunci cînd se discută probleme de real şi larg interes, abordarea este de multe ori "la plesneală": fiecare spune ce-i trece prin cap, vorbesc mai mulţi odată, "moderatorul" nu moderează, ci e fericit dacă iese circ; c) un al doilea model de talk-show românesc se află la antipod: un singur invitat, întrebări blînde şi telefonate, răspunsuri adormitoare; mai există şi varianta minimalistă: fără invitat! Eu întreb, eu răspund, pe sistemul (prietenii ştiu de ce): "Eu centrez, eu dau cu capul"; d) în al treilea model (unicat, ce-i drept), subiectele "de actualitate" sînt doar pretexte pentru a forfeca o singură mare temă, mai exact un singur personaj, care este vinovatul indiscutabil al alunecărilor de teren şi al accidentelor rutiere, ca să nu mai vorbim despre devalorizarea leului " ceea ce (păstrînd toate proporţiile) naşte inevitabila şi onoranta comparaţie cu Corneliu Coposu; e) de ani de zile sînt invitaţi să-şi dea cu părerea aceiaşi cincisprezece-douăzeci de oameni; un telespectator care a urmărit măcar cîteva dezbateri ştie dinainte ce va răspunde la orice întrebare posibilă Lavinia Şandru sau Lucian Bolcaş sau Ion Cristoiu. În atare condiţii, nici nu contează despre ce vorbim. Subiectul poate fi cu adevărat nou şi fierbinte, real, dar umflat, şi chiar inventat " invitaţii de serviciu vin oricum, zic oricum ceva despre orice, dacă-i zgîndărim, poate chiar se ceartă, mai luăm un telefon în direct, mai băgăm o declaraţie de ultimă oră, merge. Mai mult de trei sferturi din timpul unui talk-show se consumă cu pasionantul joc de societate "Ce credeţi c-a vrut să spună X cînd a zis că i se pare că n-o să fie aşa?". Dacă interlocutorul e prudent sau mai încet la minte, "moderatorul" poate reformula: "Nu credeţi c-a vrut să spună că o să fie cu totul altfel?". Şi ţin-te analiză pe text! Deci, despre ce să mai vorbim? "So, what we gonna do? I don’t know, what you want to do? Hey!, don’t start again!" (Cartea Junglei 1, antepenultima scenă). Dar noi vom începe din nou. Iar şi iar şi iar.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.