Despre ce să mai vorbim?

Publicat în Dilema Veche nr. 263 din 2 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Iată întrebarea care pare să frămînte presa românească. Nu numai în perioadele de "uscăciune", dar şi în cele inundate de subiecte interesante. Interesante-interesante, dar, la naiba!, nimic nu e nou sub soare, asta cu infractorii care ne fac imagine proastă în Occident n-am mai dezbătut-o odată? Mai bine hai să redeschidem "dosarul flota" sau ăla cu termopanele sau să discutăm despre sărăcie, asta chiar ar fi ceva proaspăt, yummie! Deci, despre ce să mai vorbim? Cu ştirile e simplu, le dăm pe toate, de-a valma, cîte-ncap în spaţiul ăla, eventual în ordinea în care vin, e cel mai simplu aşa, dă-le-ncolo de criterii. Nici ordinea ştirilor (într-un jurnal audio/video sau pe site), nici numărul paginii sau poziţia în pagină (pentru presa scrisă), nici spaţiul şi împachetarea oferite (în toate cazurile) " inclusiv compoziţia ansamblului, corelarea vecinătăţilor " nu par a ţine cont de vreo regulă, scrisă ori nescrisă. Astfel, frecvent poţi vedea o poză cu ţîţe lîngă un ferpar sau un articol dedicat unei persoane cu grave probleme medicale, persoană pe care, desigur, o compătimim şi " uite ce frumos! " scriem despre ea. După cum o ştire despre un ursuleţ simpatic născut într-o grădină zoologică poate precede sau succede fără remuşcări o catastrofă aviatică. C-aşa-i viaţa, nu?, unii mor, alţii rîd. Amestecat se-ntîmplă, amestecat le dăm, doar n-o să mistificăm! Aşadar, cu ştirile am rezolvat-o. Dar despre ce să mai vorbim? C-am tot vorbit. În primul rînd, despre ce să mai vorbim în editorial, perla din coroana presei române, la care visează orice jurnalist debutant, ehei!, ia s-ajung io să-mi dau cu părerea… Prin urmare, genul a consacrat "analişti" despre care nu se prea ştie dacă au făcut la viaţa lor altceva decît "analize", dacă au comis vreo anchetă jurnalistică relevantă, un reportaj, o ştire, un interviu, ceva. De altfel, unele ziare au ajuns să aibă patru-cinci editoriale în fiecare ediţie, başca faptul că, la noi, chiar ştirile conţin comentarii (cu sarcasm, ironie, calambururi… tot tacîmul), lucru probabil unic în lume. Scanarea unei zile, aleasă la întîmplare, dă următoarele rezultate (ordinea ziarelor e de asemenea aleatorie): 20 februarie 2009 Libertatea: "Urcatul în copac", Petru Calapodescu " despre buget. Bursa: "Uriaşul cu cap de lut", Cornel Codiţă " despre Uniunea Europeană. Cotidianul: "Flămînzi şi goi făr’ adăpost", Mircea Dinescu " despre naţionalismul lui Traian Băsescu; "Naţionalism? A se slăbi şi demonta!", Traian Ungureanu " despre naţionalism în general; "Mărirea şi decăderea lui Ciorbea şi Mitrea", Liviu Antonesei " despre Ciorbea şi Mitrea; "Riscul falimentului civic", Teodor Baconsky " despre populism şi demagogie. Gândul: "O bomboană pe coliva bugetului", Rodica Ciobanu " despre buget; "Leul, sancţionat pe nedrept de criza mondială bancară", Gh. Cercelescu " despre criză; "România în container", Cristina Modreanu " despre emigraţie. Adevărul: "Legea lui Piedone", Laurenţiu Ciocăzanu " despre Poliţia rutieră; "Dreptul de a fi jupuit de viu", Grigore Cartianu " despre Justiţie; "Haiducia de stat", Dinu Patriciu (!!) " despre paternalismul statului. Jurnalul naţional: "Un congres inutil", Ion Cristoiu " despre "stupida bătălie din PNL"; "România cu cagulă", Marin Nazat " despre "dezbinatorul Traian Băsescu"; "Personaje", Tudor Octavian " despre diverse personaje anonime; "Elena Udrea şi ultimul mare tun din turism", Miruna Munteanu " despre tichetele de vacanţă. Evenimentul zilei: "Găneasa, tribuna dezbaterilor doctrinare", Horia Ghibuţiu " despre incidentele electorale; "Cristi", Adrian Georgescu " despre Cristian Minculescu; "Criză teribilă, monşer!", Mircea Cărtărescu " despre efectul stîngist al crizei; "Despre poliţişti albi", Rodica Culcer " despre Poliţie. Ziua: "Cristian Diaconescu kamikaze în Italia", George Scarlat " despre demersurile posibile în faţa reacţiilor anti-româneşti. În loc de orice comentariu, o întrebare: oare ce probleme aveau românii vineri, 20 februarie 2009? În al doilea rînd, despre ce să mai vorbim în talk-show-uri?, care oricum nu figurează în nici un top de audienţe " în treacăt fie spus. Clasamentele includ, în ordine descrescătoare, ştiri generale, ştiri sportive, meteo (!), divertisment, fotbal, reality show-uri (mă rog, cît sînt de reale…), filme şi seriale. Atît. Nici nu e de mirare, pentru că: a) de multe ori, problemele care se discută sînt ale celor care le discută (sau nici ale lor!), şi nu ale celor care privesc; b) chiar şi atunci cînd se discută probleme de real şi larg interes, abordarea este de multe ori "la plesneală": fiecare spune ce-i trece prin cap, vorbesc mai mulţi odată, "moderatorul" nu moderează, ci e fericit dacă iese circ; c) un al doilea model de talk-show românesc se află la antipod: un singur invitat, întrebări blînde şi telefonate, răspunsuri adormitoare; mai există şi varianta minimalistă: fără invitat! Eu întreb, eu răspund, pe sistemul (prietenii ştiu de ce): "Eu centrez, eu dau cu capul"; d) în al treilea model (unicat, ce-i drept), subiectele "de actualitate" sînt doar pretexte pentru a forfeca o singură mare temă, mai exact un singur personaj, care este vinovatul indiscutabil al alunecărilor de teren şi al accidentelor rutiere, ca să nu mai vorbim despre devalorizarea leului " ceea ce (păstrînd toate proporţiile) naşte inevitabila şi onoranta comparaţie cu Corneliu Coposu; e) de ani de zile sînt invitaţi să-şi dea cu părerea aceiaşi cincisprezece-douăzeci de oameni; un telespectator care a urmărit măcar cîteva dezbateri ştie dinainte ce va răspunde la orice întrebare posibilă Lavinia Şandru sau Lucian Bolcaş sau Ion Cristoiu. În atare condiţii, nici nu contează despre ce vorbim. Subiectul poate fi cu adevărat nou şi fierbinte, real, dar umflat, şi chiar inventat " invitaţii de serviciu vin oricum, zic oricum ceva despre orice, dacă-i zgîndărim, poate chiar se ceartă, mai luăm un telefon în direct, mai băgăm o declaraţie de ultimă oră, merge. Mai mult de trei sferturi din timpul unui talk-show se consumă cu pasionantul joc de societate "Ce credeţi c-a vrut să spună X cînd a zis că i se pare că n-o să fie aşa?". Dacă interlocutorul e prudent sau mai încet la minte, "moderatorul" poate reformula: "Nu credeţi c-a vrut să spună că o să fie cu totul altfel?". Şi ţin-te analiză pe text! Deci, despre ce să mai vorbim? "So, what we gonna do? I don’t know, what you want to do? Hey!, don’t start again!" (Cartea Junglei 1, antepenultima scenă). Dar noi vom începe din nou. Iar şi iar şi iar.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.