De ce enervează Irinel

În vechime, masculul cel mai viguros avea toate femelele din turmă. Această axiomă asigura supravieţuirea speciei în junglă: în primul rînd, un mascul bine făcut transmitea gena lui puternică şi puilor, în al doilea rînd, el era cel mai în măsură să apere femela şi puiul de pericole. Supremaţia masculului dominant dura pînă cînd, cu vîrsta, puterile îi scădeau şi îi lua locul un alt exemplar reuşit, tînăr. Reprezentările pe care le avem astăzi despre relaţia dintre un bărbat şi o femeie sînt încă tributare acestei poveşti ancestrale. Bărbatul dorit de femei trebuie să fie înalt, puternic, eventual musculos şi să i se citească excesul de testosteron pe trup. Dacă are aceste date, va fi în măsură să ducă cu succes specia mai departe. Între timp însă, situaţia s-a schimbat. Pentru a supravieţui în jungla contemporană, nu mai e nevoie de muşchi. Forţa fizică e bună la Olimpiadă, să ridici haltere - altfel, pentru a ridica obiecte grele există tot felul de maşinării mult mai eficiente. Abilităţile de a învinge un alt bărbat în luptă dreaptă nu te mai ajută să devii lider. Astăzi, semnul distinctiv al virilităţii este bogăţia. Banul ţine loc şi de muşchi, şi de agilitate, şi de bărbăţie (fiindcă, dacă vrei, îţi poţi cumpăra oricînd bodyguarzi forţoşi, maşini care să te ajute să alergi cu 200 km/h sau pilule care să te facă să simţi din nou fiorii virilităţii). De aceea, banul este astăzi, pentru femelele din turmă, cel mai puternic afrodisiac. Ai putea spune că acest transfer este firesc. Cel care a reuşit să strîngă o avere şi-a dovedit abilităţile de a se descurca şi de a fi lider în jungla contemporană. Prin urmare, va şti să-şi apere şi femela cu pui. Numai că banul a devenit în aşa măsură un însemn al puterii, deci al masculinităţii debordante, încît a pus în paranteză procesul de acumulare (care ar dovedi atari calităţi). Contează rezultatul, iar acesta este în aşa de mare măsură semnificativ, încît influenţează cu valoarea lui simbolică totul în jur. Prin urmare, nu calităţile naturale, virilitatea, forţa fizică, statura impunătoare, tinereţea, inteligenţa trebuie căutate la Irinel Columbeanu pentru a explica faptul că are lîngă el printre cele mai reuşite exemplare feminine din turmă. Nu mai contează nici faptul că, pentru a-şi strînge averea impresionantă, nu a fost nevoie să-şi dovedească abilităţile, pentru că totul i-a fost dat mură-n gură de tăticul. Ceea ce contează e faptul că - indiferent cum i-a obţinut - acum are bani, mulţi bani. Asta ţine loc de orice altă calitate. Şi răsturnarea aceasta de valori nu poate decît să enerveze - cu atît mai mult cu cît totul e arătat ostentativ, parcă pentru a face în ciudă ordinii naturale. Duminica trecută, la emisiunea Apropo TV, s-a difuzat un material în care se vorbea despre cuplurile cu bărbaţi puternici. Fireşte, primul din serie era cel al lui Iry&Mony. După difuzarea materialului, a urmat o discuţie în studio, la care au participat, pe lîngă moderatorul Andi Moisescu, Ileana Pescariu şi Peter Imre. Iarăşi fireşte, subiectul dezbătut a fost cel al cuplului Columbeanu. Ileana Pescariu (fostă soţie de tenisman, deci femeie care apreciază încă "valorile tradiţionale" masculine) se declara revoltată de "oroarea estetică" promovată de acest cuplu. Peter Imre (el însuşi adept al formulei bărbat cu bani, trecut, neatrăgător fizic, dar dotat cu femei tinere şi frumoase) lua apărarea celor doi, spunînd că dragostea nu trebuie judecată. Deşi era mult mai în vîrstă decît colega lui de platou, se pare că el era cel progresist. P.S. Cînd m-am întors acum cîteva luni din străinătate, unde am stat mai mult timp, am constatat cu surprindere că toată lumea discuta în ţară despre Irinel şi Monica. Nu auzisem multe despre ei şi consideram că un om cu scaun la cap nici nu ar trebui să le cunoască numele. Între timp, bombardat de televiziune, am aflat destule despre cei doi. Faptul că acum am ajuns să şi scriu despre ei dovedeşte că, în sfîrşit, m-am reintegrat cu succes în comunitatea rom