Cumpăna apelor

Publicat în Dilema Veche nr. 151 din 15 Dec 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Demisia de acum cîteva săptămîni a lui Cristan Tudor Popescu din poziţia de preşedinte al Clubului Român de Presă a stîrnit valuri. Desigur, maniera dramatică în care s-a produs această demisie - anunţată printr-o scrisoare deschisă intens mediatizată - a contribuit la vizibilitatea ei. Astfel, CTP a reuşit să aducă în atenţia publică un subiect care nu cerea neapărat un loc pe agenda publică - ceea ce este, în sine, o performanţă. De fapt, care este acest "subiect"? Demisia şefului unei asociaţii de presă? Greu de crezut, deşi CTP deţinuse funcţia de atîta timp şi cu un atare aplomb, încît identificarea CRP / CTP era aproape perfectă. Greu de crezut, pentru că a) simplul act al demisiei este un act administrativ şi unilateral, fără valoare de ştire; b) CRP s-a comportat întotdeauna ca o organizaţie elitistă, care nu caută să aibă "priză la public" şi c) pentru că publicul românesc nu este înclinat să dea atenţie unor atari "mişcări de trupe", dacă ele nu aduc o atingere (sau un folos, dar asta se întîmplă mai rar, nu?) imediată standardului de viaţă (adică buzunarului fiecăruia). În scrisoarea de demisie, CTP formulează însă nişte acuzaţii dure la adresa comunităţii jurnalistice, vorbind de agende ascunse, patroni veroşi şi jurnalişti mercenari, dar şi la adresa organizaţiei pe care a condus-o atîţia ani (să fie asta un soi de autocritică?) şi în care - zice el - nu se mai regăseşte. Ceea ce pare că descoperă CTP de abia acum este caracterul ambiguu (de struţo-cămilă - zice el) al Clubului, care aduce laolaltă jurnalişti şi patroni pînă la punctul în care nu se mai ştie pe cine reprezintă şi interesele cui le apără. Este o epifanie care survine vînzării din vară a ziarului Gândul - astfel încît foştii ziarişti-acţionari ai ziarului şi-au pierdut calitatea de patron şi au rămas cu sfînta meserie, brăţară de aur. Ambiguitatea patron-ziarist Într-adevăr, ambiguitatea patron-ziarist este una dintre problemele de sistem ale presei române, un soi de păcat originar. Ea îşi are rădăcinile în modul în care au apărut majoritatea operaţiunilor de media - în special în presa scrisă: oameni care simţeau (pe bună dreptate sau nu) că au ceva de spus lumii şi-au creat propriile platforme (modelul începutului anilor ’90 - mai ţineţi minte povestea celui care declara că şi-a vîndut televizorul color şi şi-a făcut ziar?), jurnalişti care au cumpărat ziarele la care lucrau (celebra metodă MEBO, un model de prin aceeaşi perioadă) sau oameni care au prins ceva cheag din alte afaceri şi şi-au fondat propriile canale de media, că era la modă "să ai ziar" (jumătatea anilor ’90). Toţi aceşti patroni de presă au simţit, la un moment dat, tentaţia de a se adresa naţiei (sau urbei, mă rog) şi au preluat şi funcţii editoriale. Modelul patron-ziarist a fost atît de popular, încît a fost considerat de mulţi drept acceptabil. Odată cu maturizarea pieţei de media şi cu venirea marilor trusturi străine, a apărut categoria managerului profesionist şi nevoia de a face o distincţie clară între cel care dă banul şi stabileşte obiectivele de afaceri, managerul de presă şi corpul editorial. Multe motive au împiedicat transformarea acestei "nevoi" în realitate instituţională. Dintre acestea, dorinţa unor patroni de a menţine un control imediat asupra conţinutului editorial (pentru a-şi putea promova propriile interese sau ca armă de intimidare şi şantaj) a fost fără îndoială factorul cel mai nociv. În alte cazuri, bugetele modeste şi viaţa la limita subzistenţei economice au făcut imposibilă diversificarea personalului pe măsura unei organigrame profesioniste. Astfel, este încă răspîndită practica de a încuraja/cere cu frumosul/impune jurnaliştilor să aducă şi contracte de publicitate ("Şi care e problema? Fac şi ei un ban în plus, să cumpere rechizite la copii" - argumenta public un patron-director-ziarist). Organizaţii, comitete şi comiţii Această confuzie de roluri se manifestă şi la nivel instituţional. Comunitatea jurnalistică pare a avea încă probleme în a defini clar rolul şi locul principalelor forme de asociere: patronate, sindicate, asociaţii profesionale. Există în România circa 35 de asociaţii ale jurnaliştilor, apărute din varii motive şi menite a răspunde unor varii necesităţi. Există organizaţii "noi", care au fost create ca replică la cele "vechi". Există asociaţii ale jurnaliştilor pe criterii locale, de interese profesionale (jurnaliştii de mediu, cei ce scriu despre sănătate, fotoreporteri etc.), de vîrstă (Asociaţia tinerilor jurnalişti). Dacă vi se pare că sînt "nejustificat de multe", îmi permit să vă contrazic, Dreptul la liberă asociere este garantat prin Constituţie şi, indiferent de numărul de membri, de locaţie sau de "motor", fiecare dintre aceste asociaţii este la fel de legitimă ca celelalte. Eficacitatea este ceea ce ar trebui să le deosebească, să le cearnă. Dar numărul lor mare spune povestea fragmentării comunităţii jurnalistice, a incapacităţii ei de a comunica şi de a acţiona ca organism coerent. Există un vehicol de coordonare, Convenţia Organizaţiilor de Media, o platformă informală care are funcţia (minimală, aş zice) de a aduce împreună aceste asociaţii, facilitînd stabilirea unei agende comune şi crearea unor mecanisme de reacţie care să semnalizeze faptul că, în pofida prezentei lipse de coerenţă, "comunitatea" este posibilă. Există şi sindicate ale jurnaliştilor - şi aş vrea să renunţăm în cunoştinţă de cauză la mitul că de aceea nu merg lucrurile bine în presa română, pentru că nu există sindicate. Media Sind este o uniune sindicală care are, potrivit propriilor declaraţii, 7000 de membri. Cifra poate fi comentată

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.