Copilăria este un drog tare

Publicat în Dilema Veche nr. 272 din 30 Apr 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

O fetiţă de vreo 10 ani, Jeliza-Rose, trăieşte împreună cu părinţii ei, narcomani, cărora le prepară ea însăşi seringile cu heroină. Cartea preferată a Jelizei-Rose este Alice în Ţara Minunilor. Mama, ajunsă într-un grad de degradare extrem, îşi dă la un moment dat duhul, iar tatăl şi fetiţa pleacă în Texas, la fosta fermă a bunicii. Aceasta murise de mult, iar casa era în paragină, dar cei doi se instalează fără nici o problemă acolo. La puţin timp după ce a ajuns, tatăl îşi injectează o doză de heroină pentru "a lua o vacanţă" şi "a merge în locul unde se nasc visele" (aşa cum zicea de fiecare dată) " şi pleacă pentru totdeauna, pentru că nu mai reuşeşte să revină la viaţă. Este, practic, momentul în care începe filmul Tideland al lui Terry Gilliam (difuzat vinerea trecută de TVR 1, sub titlul Ţara Minunilor, în cadrul seriei "Filme-şoc", prezentată de Alexandru Tocilescu). Jeliza-Rose trăieşte mai tot timpul într-o Ţară a Minunilor, iar lumea ei nu este foarte diferită de cea a părinţilor drogaţi " de aceea cele două lumi coexistă foarte bine şi pare că una e în prelungirea celeilalte. Deşi tatăl e mort, fetiţa nu a rămas singură în casa părăsită din Texas. În primul rînd, nu-şi consideră părintele mort, crezîndu-l în continuare "plecat în vacanţă". Vorbeşte cu el, îi poartă de grijă sau doarme în braţele lui. Dar, în afară de tată, mai există o mulţime de fiinţe care populează lumea Jelizei-Rose: capetele de păpuşă Mystique, Sateen Lips, Baby Blonde şi Glitter Gal, veveriţele care se aciuaseră sub acoperişul casei sau licuricii dintr-un autobuz răsturnat. Capetele de păpuşă au personalitate, veveriţele vorbesc, iar licuricii au nume. Ca orice copil, Jeliza-Rose trăieşte tot timpul "în locul unde se nasc visele", fără să aibă însă nevoie de droguri pentru a ajunge acolo. La un moment dat, în viaţa Jelizei-Rose mai intră două fiinţe: o femeie dusă cu pluta care împăiază animale şi are fobie de albine şi fratele ei, Dickens, un handicapat mintal. Ciudăţenia acestor personaje nu intră nici ea în contradicţie cu universul fetiţei. Mai mult, ea le acceptă în lumea ei şi-şi construieşte o relaţie amoroasă cu Dickens, relaţie care presupune multe săruturi. Săruturile sînt destul de nevinovate " nu cu limba transformată într-un peşte, aşa cum îşi aminteşte Dickens că îl săruta bunica Jelizei-Rose, cînd el era băieţel ", dar o lasă pe fetiţă gravidă. Stomacul îi ghiorăie de foame, iar ea e sigură că poartă copilul lui Dickens, în urma săruturilor. Îi spune asta şi viitorului tată şi amîndoi ascultă cum "sforăie ăla micu’" în burta micuţei mame. Aceasta, ca multe altele din film, este o scenă adorabilă. Recunosc că sînt un fan al lui Terry Gilliam (şi, deopotrivă, al celebrului grup britanic Monty Python), iar Baronul Münchausen al lui Gilliam este unul dintre filmele mele preferate. Şi Baronul Münchausen, şi Tideland sînt nişte admirabile ode închinate lumii iraţionale şi miraculoase a copilăriei. (În Regele Pescar, un alt film al regizorului englez, era vorba de lumea miraculoasă a nebuniei " care nici ea nu se deosebeşte prea mult de cea a copilăriei.) Iar Terry Gilliam se pricepe de minune să construiască astfel de ode. În Tideland, este ajutat şi de excelentul roman al lui Mitch Cullin, dar şi de incredibilul talent actoricesc al lui Jodelle Ferland, fetiţa care o interpretează pe Jeliza-Rose, care mai bine spus joacă toate rolurile pe care le presupune rolul Jelizei-Rose. Acum cîteva săptămîni, criticam situaţia din TVR, mai ales managementul dezastruos. Din fericire, tot în Televiziunea Română lucrează nişte oameni OK, care, în ciuda tuturor vicisitudinilor manageriale, reuşesc să facă treabă bună. Iar la TVR încă mai găseşti mostre de cultură adevărată. Acestea fac faţă cu greu potopului de emisiuni inconsistente şi agresiv-comerciale, de prostie, de impostură sau de propagandă şi manipulări, dar iată că rezistă!

Cea mai bună parte din noi jpeg
Și dacă nu o să se termine?
Sperăm că celălalt ne va accepta cu toate bandajele noastre.
Zizi și neantul jpeg
Ploi
Eram, se poate spune, invincibilă cu armura asta de plastic: torentele și bulboanele nu mă puteau doborî.
E cool să postești jpeg
Noile adicții ale adolescenților
Sînt aceste nevoi satisfăcute prin adicții? Doar temporar, însă efectele sînt copleșitoare.
p 20 Breugel, Ispitirea Sfintului Anton (detaliu) jpg
Literatură și experiență mistică
Cuvîntul poetic asigura această trecere din „mediul exterior” în „mediul interior”.
foto BTC DV bis jpeg
De ce blîndețea?
E aici ceva din alchimia virtuții la fel de veche ca natura umană.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe lîngă ofertele de serviciu, la mica publicitate apar uneori (ca în ziarul Libertatea de vineri, 24 martie 2023) și oferte matrimoniale: „DOMN București doresc doamnă 70 ani pt. a îi oferi feeria vieții“. De nerefuzat. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.

Adevarul.ro

image
O familie de români s-a mutat, după 17 ani, din Elveția într-un sat de lângă Urziceni: „Una dintre cele mai bune decizii”
Mulți români care se întorc din străinătatea aleg să-și facă un rost în România, dar la oraș, cu la țară, unde au parte de o viață mai liniștită.
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.