Cînd politicienii nu suportă cultura
Trăim într-o adevărată inflaţie a talk-show-ului politic. Sau, în fine, a ceea ce unii cred că e talk-show politic. Marea dragoste a unor televiziuni faţă de acest tip de emisiune se explică în primul rînd prin faptul că este o producţie cu costuri minime şi care se face "din mers", aproape de la sine, fără să ceară prea mare efort sau creativitate. În afară de salariile celor din echipa tehnică, mai plăteşti doar salariul unui moderator (hai, doi moderatori) şi-atît. Invitaţii vin, în general, pe gratis (există, e-adevărat, şi cazuri de analişti de serviciu care au semnate contracte cu televiziunea unde sînt invitaţi de obicei, dar cazurile acestea sînt puţine). Iar invitaţii îţi fac toată treaba, pentru că sînt ahtiaţi să se audă vorbind - în special la televizor - şi sînt dispuşi, prin urmare, să-şi dea cu părerea despre orice. Cel mai la-ndemînă le este, desigur, politica, unde - nu-i aşa? - se pricepe toată lumea. Astfel eşti pus, ca telespectator, să asişti la interminabile "dezbateri" prilejuite de nu ştiu ce gest sau cuvînt aruncat într-o doară de cîte un personaj de pe scena publică. Dacă politica în general se bazează pe vorbe, la noi este făcută aproape numai din vorbe. Prin urmare, analizele politice de pe micile noastre ecrane nu fac altceva decît să întoarcă pe toate părţile nimicul vorbelor şi să se învîrtă în jurul cozii. Iarăşi şi iarăşi. Ca şi cum n-am avea destule astfel de emisiuni despre nimic, iată că PDG interimar al TVR, Alexandru Sassu, ia decizia să înlocuiască, în grila de toamnă a postului public, cîteva emisiuni culturale cu talk-show-uri politice. Astfel, vor dispărea din programul canalului TVR 1 emisiuni ca Lumea citeşte a lui Ioan T. Morar sau Nocturne a Marinei Constantinescu. În mod sigur, politicianul Alexandru Sassu nu prea înţelege care-i treaba cu "prostiile ăstea" legate de cultură - asta dacă nu-l apucă şi pe el cheful să scoată mitraliera cînd aude de aşa ceva... El ştie un singur lucru: politica ne dă ăstora ca noi de mîncare, aşa că ea e Dumnezeul nostru. Apoi, el a fost pus acolo de PSD şi, cum PSD-ul stă cam prost în sondaje, trebuie să facă şi el ceva ca partidul să se mai redreseze pînă la alegeri. Şi cum s-ar putea redresa cu amărîtele de emisiuni culturale? Amărîtele de emisiuni culturale acoperă, totuşi, una dintre obligaţiile de care trebuie să se achite postul public - aceea de a educa. Dar cine mai ţine cont la noi de acest lucru? TVR a început de mult să se comporte ca un canal comercial, să fie interesat de rating şi să concureze televiziunile comerciale cu armele lor. Într-o discuţie cu şefii de la TVR, lui Ioan T. Morar i-a fost invocat rating-ul, ca ultim argument pentru renunţarea la emisiune. În paranteză fie spus, Lumea citeşte nici nu stătea chiar prost la acest capitol - avea în jur de două puncte, ceea ce nu e rău deloc, luînd în considerţie toate "manevrele" contraproductive de care avea parte (şi de care au parte la TVR toate emisiunile culturale): programarea la ore imposibile, schimbarea zilei de difuzare fără ca acest lucru să fie anunţat, lipsa promovării. Dar o emisiune culturală nu trebuie judecată după ratingul pe care-l face, că nu acesta e rolul ei. După cum am mai scris şi altă dată, Lumea citeşte era eficientă în a atrage publicul larg către lectură (îi ambala cartea în sclipiciul unei vedete populare) - şi prin asta îşi atingea scopul. Vom mai aminti, pentru a nu ştiu cîta oară, că TVR nu e feuda nimănui - nici a Guvernului, nici a Preşedinţiei, nici a partidului din rîndul căruia e numit Preşedintele Director General. Este un post public, plătit din banii noştri. Ştiu că toate aceste lucruri le par celor care au în mîini frîiele puterii nişte bla-bla-uri bune de adormit copiii. Ei fac tot ce ştiu ei... Asta nu înseamnă însă că noi, simplii plătitori de taxe, trebuie să ne resemnăm şi să acceptăm această situaţie ca pe-o fatalitate.
