Cînd lumina micului ecran se vrea lină

Publicat în Dilema Veche nr. 166 din 12 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În perioada pascală, televiziunile au transmis din abundenţă emisiuni cu subiect religios. Avînd în vedere importanţa capitală a sărbătorii Învierii Domnului pentru majoritatea publicului, faptul mi se pare absolut normal. Mai puţin normală, pentru exigenţele telespectatorilor de azi, mi s-a părut stilistica şi, pînă la urmă, calitatea acestor emisiuni. Cînd face o emisiune cu subiect religios, realizatorul român nu ştie altceva decît să adopte o mască gravă şi să vorbească apăsat în clişee împănate cu arhaisme sau în metafore tocite de atîta întrebuinţare, în care lumina este neapărat "lină". Adică să mimeze limbajul gri instituţionalizat al Bisericii Ortodoxe Române. Oamenii sînt, se vede bine, nesiguri pe ei şi atunci merg direct la ceea ce cred că este sursa - discursul oficial al BOR. Imaginile se potrivesc perfect cu acest tip de abordare şi sînt şi ele clişeizate şi banale, cu pretenţie de "har" şi mari profunzimi. Pe scurt, astfel de emisiuni par toate făcute cu copy şi paste (după ele însele şi după discursurile unor preoţi care nu ştiu altceva decît să dea drumul la morişca de prefabricate sfinte) şi au ajuns de multă vreme să nu mai transmită nimic. Mi se poate replica, totuşi, că dogma Bisericii este neschimbată de 2000 de ani şi aşa trebuie să rămînă, că aici nu e loc de inovaţie. Este foarte adevărat, dar nu dogma o punem în discuţie. Modul în care îi vorbeşti despre credinţă telespectatorului de astăzi ar fi bine să fie adaptat limbajului acestuia, nu celui din vremea lui Varlaam, pe cînd traducea pentru prima dată Cazania. (Faptul că există oameni ai Bisericii - e adevărat, puţini - care reuşesc să comunice lucruri esenţiale şi individului din zilele noastre dovedeşte că nu e aceasta singura abordare posibilă a celor sfinte.) Apoi, dacă emisiunile în cauză îşi propun "să dea slavă lui Dumnezeu", nu poţi să nu observi felul de-a dreptul mediocru în care o fac. Aş zice că Dumnezeu merită ceva mai mult. Printre nenumăratele producţii de televiziune cu subiect religios din această perioadă, am văzut însă şi una care nu intră în seria de care vorbeam mai sus. S-a difuzat la Realitatea TV, cu titlul Ambasadori fără ţară - Patimile călugărilor români din Athos. Emisiunea a fost realizată de Eugen Ciocan, care face parte (alături de Felix Tătaru, Mugur Şteţ şi Mihai Tatulici) din "Grupul pentru Prodromu". "Prodromu" este schitul românesc de la Muntele Athos, confruntat cu piedicile birocratice pe care i le pun autorităţile greceşti şi cu indiferenţa din partea celor româneşti, un schit căruia îi este refuzat statutul de mînăstire şi ai cărui călugări fac eforturi inimaginabile să-l ţină în viaţă. În fine, acest film a fost difuzat în două episoade, primul fiind documentarul propriu-zis despre schit, al doilea - o discuţie la faţa locului între Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu. Documentarul a fost remarcabil. Un discurs decent şi adecvat, care vorbea despre problemele locului, dar şi despre lucrurile minunate care se întîmplă acolo; o imagine excepţională, fără poetizări de doi bani (imaginea: Felix Tătaru, Bogdan Pătru şi Eugen Ciocan); un montaj alert, care ritma foarte bine naraţiunea (Eugen Ciocan a făcut şi montajul). După ce am văzut acest documentar, mi-a rămas în minte zîmbetul fratelui Gabriel, un tînăr de 28 de ani care-şi pusese în chilie, deasupra crucii, un bileţel cu "Voi răbda!". Zîmbetul fratelui Gabriel mi-a spus mult mai multe decît imaginile "poeticeşti" şi - în realitate - sterpe, oferite cu generozitate la televizor în această perioadă.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.