Ce produs e Eminescu

Publicat în Dilema Veche nr. 132 din 3 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Aş fi putut să aleg calea sigură, acceptabilă, onorabilă. Cîţi alţii n-ar fi făcut-o! Să am o rubrică fixă pe Internet, să umplu un bloc straşnic de text, rînduri-rînduri scrise mărunt de să se zgîiască ochelaristele-n monitor şi să ofteze: halal intelectual! Mi-aş fi putut aşterne o carieră de analist-comentator, sever şi sforăitor, ca toţi ceilalţi care umplu zilnic spaţiul real şi virtual cu acelaşi trăncănit cvasi-ireal. Dar am ales să rămîn neserios. Să fac în continuare pe bufonul, fără pic de demnitate socială. Să rămîn acolo jos, printre telali şi circari. Şi i-am făcut lui Răzvan Penescu, gazda mea de la LiterNet, o contraofertă: hai să facem un joc interactiv! Cu premii! Un concurs nu atît de cultură, cît de creativitate: nu dintre acelea care-ţi cer numele pisicii nepoatei lui Dinu Păturică, ci unul care să-i stimuleze pe oameni să gîndească şi să se exprime liber. (Exigentul Penescu mă privea încruntat.) O întrecere a creativităţii populare online, un concurs de născoceli inspirate! (O cută de pe fruntea gazdei mele parcă-parcă s-a depliat...) Scornelius: aşa se va numi mascota noastră, va fi un histrion virtual care-i va îndemna pe oameni să scornească, să vină cu idei. (Fruntea lui Penescu făcea ca acordeonul: aha, îi place!)... "Cîştigă cu Scornelius" - am denumit jocul, gîndind că aveam să strecor în el toată retorica promoţiilor, a super şi hiperofertelor care îi înnebunesc pe români: o ironie a consumismului pe deasupra! Premiile vor fi cărţi, da, dar cîştigul cel mai important, de natură inefabilă, va consta în însăşi participarea, cu comentarii şi idei, mai mult sau mai puţin inspirate, dar cu siguranţă dezinhibate, la dezbaterile lui Scornelius. - Hm, dar... dacă nu răspund destui? Dacă nu ne dau editurile cărţi?... Îl cîştigasem... Reticenţele dovedeau că rotiţele mecanismului organizatoric Penescu începuseră să se învîrtă. Ne trebuie ceva tare la început, o primă ediţie a concursului care să-i facă pe cît mai mulţi să participe; un subiect de interes naţional. Privirile noastre s-au întîlnit telepatic: Eminescu! Simţeam cum se trezise în mine acel spiriduş al lumii-pe-dos, amator de încurcături între planul sublim şi cel prea-lumesc, neastîmpărat combinator al celor înalt spirituale cu cele josnic materiale, îngerul-demon al anarhiei creative îmi trimitea semnale din inter-regnul lui nedetectabil. Am început să vorbesc repede, ca în transă: - Fii atent, Răzvi, am văzut chestia asta în Italia, la supermarket: au ei acolo un ulei de măsline Dante (chiar aşa, cu mutra lui Dante Alighieri pe etichetă, da, profilul ăla acvilin ca al lui Cristi Preda)... Şi îl au de mult, l-am văzut dup-aia şi-n reclame mai vechi, de prin anii ’60. - Da, şi? (Corect: mă pierdeam în detalii.) - Deci Dante e un ulei de măsline, înţelegi? Un clasic italian!... Shakespeare e o gamă de produse de pescuit... - Cum aşa?! - E o chestie de la englezi: mulinete, cîrlige, gută... totul pentru ca pescarul să-şi scuture suliţa, to shake the spear (metaforă pentru undiţă şi pescuit, frumoasă, nu? chiar shakespeariană)... prin compunere - Shakespeare, dacă accepţi ortografia veche a lui spear... În Anglia, la Gepo-pescarul lor, neapărat găseşti Shakespeare, una dintre cele mai bune mărci de scule pescăreşti. - Şi? Unde vrei să ajungi? - Îmi mai trebuie un clasic, ca să fie trei... hai, unul de la franţuji... aha: Hugo... ştii, Victor Hugo, cel cu Mizerabilii... - Da: ăsta ce mai e? - Joc pe calculator: Hugo - monstruleţul ăla care aduce cu Quasimodo, doar că e mai simpatic: sare peste obstacole, fuge de tot felul de ameninţări... e unul dintre cele mai populare jocuri PlayStation... - OK... - Aşadar: Dante e un ulei, Shakespeare e o mulinetă, Hugo e un joc video... Şi atunci, întrebarea lui Scornelius este... - CE PRODUS E EMINESCU? - am spus amîndoi în cor. (În sfîrşit îi smulsesem un zîmbet.) Pe principiul "da’ ce? clasicul nostru nu-i bun să stea-n galantar?", îi punem pe internauţii patriei să scornească produse care pot fi numite (branduite, cum se zice mai nou) "Eminescu". Am consfinţit cu o bere. Scornelius exista.- Şi apoi, la ediţia a doua? - Vedem noi... Penescu (zis şi Pe-Net-scu) este un promotor cultural deopotrivă exigent şi entuziast. De cîţiva ani, complet benevol, alături de o echipă fluctuantă, duce înainte LiterNet-ul, un excelent site cultural care a rezistat cu brio tuturor difidenţelor, răutăţilor gratuite, dar şi flateriilor exagerate la care l-a supus pestriţa lume culturală românească. Şi el, la rîndul lui, ar fi putut să nu se bage. Ar fi putut să mă refuze direct. Cîţi în locul lui n-ar fi făcut-o! De ce să se lege la cap dacă nu-l doare? De ce să-şi complice existenţa cu un proiect îndoielnic, devorator de timp şi logistică, asupra căruia nu avea nici o garanţie de reuşită? Din care nu părea să tragă nici un profit? De ce să nu continue cu postarea de onorabile eseuri şi cronici, interviuri şi cărţi online? - Şi dacă n-avem participanţi? (hm, deci n-are de gînd să renunţe)... - O să-mi rog neamurile şi prietenii să scrie... - i-am zis, turnîndu-i în pahar. N-a fost nevoie. Ne-au copleşit răspunsurile participanţilor. Ceai de tei (la plic) Eminescu sau, dimpotrivă, cafea instant EmiNESScu; frigider "nemuritor şi rece" sau benzină dătătoare de "combustie transcendentă" - se poate face un supermarket întreg cu produsele virtuale botezate după numele Eminentului. Dar ce zic supermarket! E un întreg univers care, vorba omagiului modernist, "trebuia să poarte un nume, un singur nume"... Nu trebuie să fi specialist în Sorescu ca să te prinzi: e ţara noastră, sîntem noi înşine cei cărora "li s-a spus Eminescu", aluzie la întemeierea lingvistică întreprinsă de Poet, echivalată nominalistic cu înfiinţarea, cu geneza. O panoramă a ceea ce sîntem practic noi toţi - răsfrîntă în oglinda paradoxală, cu ape poetice şi consumistice, amestecate pe un fundal online - întinsă de Scornelius către societate. Multe răspunsuri au denotat cunoaşterea operei eminesciene, multe dintre ele - ironie faţă de statuia rece pe care i-a ridicat-o Poetului protocolul "de partid şi de stat", multe încă - folclorul, "miturile urbane" referitoare la viaţa foarte intimă, foarte lumească, a acestuia... Sociologii literaturii ar avea ce studia din materialul strîns. Ne bazam pe participarea entuziastă a "aripii naţionaliste" a iubitorilor lui Eminescu. Ne gîndeam că le vom stîrni ambiţia îndemnîndu-i să îi găsească lui Eminescu, fie şi printr-o simulare ludică, un loc lîngă Shakespeare, Dante, Hugo şi ceilalţi clasici reificaţi postum (Chateaubriand transformat în friptură, Mozart în pralină şi, mai nou, sutien)... Ne-am înşelat. Aceşti semeni ai noştri ne-au afurisit, speriaţi: le dărîmasem un mit, le zdruncinasem o certitudine, le comisesem un paricid. Rumoarea din presă, de care ne-am bucurat la început, se vădea incontrolabilă: iată-ne deodată complotişti iudeo-masoni pornind deja linia de fabricaţie a prezervativelor Eminescu care vor spurca iminent neamul, "rîul, ramul"... Mi-am amintit de antologicul număr de Dilemă din ’97 dedicat lui Eminescu, în care Şerban Foarţă vorbea despre imaturitatea culturilor care îşi făuresc poeţi naţionali ca un fel de lari protectori... Iar Mircea Cărtărescu îndrăznea să ne facă un portret naturalist al omului din carne şi oase Eminescu. Mi-am amintit de scandalul iscat de tinerii scriitori care şi-au permis, în aceleaşi pagini, pamflete în stilul Nu-ului ionescian, care puneau în chestiune mitul de tinichea făurit Poetului de către cei care nu-l citesc decît la parastase... Scornelius nu a cutezat aşa ceva. Scornelius v-a pus pe voi să vă exprimaţi. A făcut-o într-o manieră ironic mercantilă, nu pentru a-l înjosi pe Poet, ci pentru a ne problematiza pe noi, oamenii unei epoci ultramaterialiste. Scornelius v-a pus să vi-l închipuiţi pe Eminescu bun de larg consum, ca să vă impună concizie (şi ca să vă descurajeze să vorbiţi ca-n referate). Scornelius vă aşteaptă pe atelier.liternet.ro. textier.blogspot.com

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase de pe Transapuseana, cel mai scump drum din ţară. Primul tronson este aproape gata VIDEO
Primul tronson din drumul de 78 de kilometri, care face legătura între Aiud (Autostrada A10) şi zona Bucium – Abrud (DN 74), va fi recepționat în decembrie.
image
Schimbarea la față a Bisericii Ortodoxe Române: Aprobarea Sfintei Mucenițe Anticorupția
Sfântul Sinod a făcut publice măsurile pe care le ia pentru a combate corupția din cadrul Bisericii Ortodoxe. Preoții nu vor mai putea solicita și primi donații decât dacă acestea sunt de un real folos unităţilor bisericeşti, iar cei care vor fi prinși cu mită riscă excluderea din BOR.
image
Cât se pierde dintr-un porc viu după tăiere: Prețul real al unui kilogram de carne
Porcii „în viu” se vând cu prețuri cuprinse între 15 și chiar 25 lei/kg, însă puțini știu că după tăiere se pierde un procent uriaș din greutate, ceea ce face ca prețul să fie mult mai mare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic