Cafeaua de dimineaţă, la televizor
Dimineaţa, am prostul obicei să mă trezesc cu televizorul. Mă ridic din pat, îi dau drumul şi, în timp ce merge, fac drumuri la baie sau mă duc în bucătărie să-mi fac o cafea. În tot acest timp, trag cu urechea la ce se spune la televizor. Mă interesează, în principal, cum va fi vremea " şi, pe lîngă asta, ce se mai întîmplă prin ţară şi în lume. La ora la care mă trezesc " 8,00 " Antena 3 iese din calcul, pentru că atunci se dă în reluare emisiunea În gura presei realizată de Mircea Badea, din seara precedentă. Nu, nu am dispoziţia să-i ascult giumbuşlucurile. La fel, iese din calcul şi Antena 1: Neaţa cu Răzvan şi Dani, acea colecţie de tîmpenii şi scălîmbăieli matinale, asezonată cu vedete de doi bani invitate în platou, mi-ar strica iremediabil ziua. Mă ţin departe şi de emisiunea de la TVR 1, Trezirea la apel. Mi se pare o emisiune făcută pentru pensionari " sau, în orice caz, pentru oameni care nu au nici o apăsare. Cei doi prezentatori, Mihai Cioceanu şi Anca Artimon, sînt de-a dreptul soporifici. Fac eforturi mari să fie glumeţi, dar se vede că sînt adormiţi şi fără chef. De altfel, nici formatul emisiunii nu-i ajută să se trezească: invitaţi cu care stau, liniştiţi, la taclale sau concursuri adresate telespectatorilor, în care aceştia pot să sune, să cîştige nu ştiu ce. Cine are timp de aşa ceva, înainte să plece la serviciu? Dar, precum spuneam, pensionarii sînt cu siguranţă mulţumiţi. Cum eu mai am ceva timp pînă să ies la pensie, nu mă număr printre telespectatorii acestei emisiuni. Cea mai bună variantă pare Realitatea TV, televiziunea care se vrea dinamică, CNN-ul românesc. La Realitatea TV se repetă de nu ştiu cîte ori ştirile din ziua precedentă sau ce s-a întîmplat pe timpul nopţii. Bine şi-aşa, să-ţi intre bine în cap. Mai rău e că ţin cu tot dinadinsul să aibă şi un invitat în studio, să analizeze, chipurile, principalele ştiri. Şi astfel, în loc să fie eficienţi, cei de la Realitatea rumegă şi iar rumegă ştirile regurgitate. Aştepţi, cu stoicism, să ajungă la ce te interesează. Cînd e să dea starea vremii însă, turuie prognoza foarte pe scurt şi apoi se apucă să vorbească despre te miri ce " de la cum se pescuieşte bibanul în Deltă, pînă la nu ştiu ce curiozitate climatică din Australia sau Japonia. Interesant, nimic de zis, dar eu, pînă să ajung să dau la biban sau să vizitez Australia, vreau să ştiu dacă-mi iau umbrela sau nu cînd plec la serviciu. Cum lucrul acesta nu-mi este foarte clar din prezentarea de la Realitatea TV, îmi încerc norocul la Pro TV. Acolo, las iarăşi să se scurgă ştirile de ieri, pe care le aud a mia oară, la care se adaugă lucruri noi, din zona faptului divers: nu ştiu ce record stabilit de nişte nudişti în America Latină sau ce nebunii a mai făcut Paris Hilton. Mda, nu ţineam să aflu despre recordurile nudiştilor sau despre cum se dau în stambă sclifositele lumii, dar suport totul, în aşteptarea marelui moment, în care numitul "Busu" mă va lumina şi pe mine. Acesta apare, în fine, plin de vervă, cum îl ştim, dar nu trece la treabă, ci îşi consumă verva în schimbul de glumiţe cu prezentatorii de ştiri. Spune, dom’le, cum e vremea, că întîrzii la serviciu! "Busu" pare că mă aude, anunţă ritos că va vorbi despre starea vremii, dar că o va face după o scurtă pauză publicitară. Dacă ai proasta inspiraţie să schimbi nerăbdător canalul, doar-doar te-o lămuri şi pe tine cineva cum e cu ploile, cînd te întorci pe Pro TV, îl mai prinzi pe "Busu" cum zice încă două vorbe despre "vîntul nervos" (nu ştii unde şi cum, dar principalul e că e "nervos") şi apoi trece la problema lui de perspicacitate, pe care, în schimb, o prezintă foarte detaliat. După cum spuneam, a te trezi cu televizorul, cum fac eu, e un prost obicei. Sătul să tot aştepţi să ţi se spună cum va fi vremea, te bazezi pe propria intuiţie, închizi aparatul, te încalţi în grabă şi ieşi pe uşă. O nouă zi din viaţa ta începe.
