Bunii români
În a doua zi de Paşti, televiziunile nu mai dau ştiri cum că românii iau lumină sau ciocnesc ouă roşii, că sînt deja informaţii vechi, dar ţin să ne spună că vremea frumoasă a scos românii în parcuri şi la grătare sau că aceiaşi români au revenit în supermarketuri să-şi refacă proviziile.
O non-ştire se pare că e salvată întotdeauna de acest personaj colectiv. Dacă spui „românii“, poţi să continui cu orice. Orice prostie va deveni de interes general, dacă nu chiar profundă. Aşa cum mulţi intelectuali ai neamului s-au îndeletnicit cu adăugarea unui termen în sintagma „românul este...“ (şi oricum ai completa punctele de suspensie eşti socotit de la interesant în sus), televiziunile se salvează informîndu-ne ce fac românii. Desigur, şi asta se poate considera că spune ceva despre fiinţa neamului. Cînd afirmi că un întreg popor face un anumit lucru, mergi direct la esenţe. Pe de altă parte, impui şi o disciplină de neam. O afirmaţie de genul „vremea frumoasă a scos românii în parcuri şi la grătare“ are ca subtext şi „cine nu a ieşit nu prea e român“. Iar cum aici lucrurile încă mai pot fi discutate, e clar că dacă nu ciocneşti ouă roşii, nu faci parte din acest neam binecuvîntat.
Din acest neam face însă parte Gigi Becali, pe care România TV ni l-a arătat la palatul lui, unde Corina Drăgotescu şi Cătălin Striblea au avut onoarea să fie invitaţi. Cei doi îl ascultau cu evlavie pe patronul echipei Steaua cum povestea că e iubit de călugării şi de preoţii patriei şi se hlizeau încetişor, ca să nu deranjeze, la glumele lui.
Fii de frunte ai acestei naţii sînt şi Marius Marinescu, senatorul PRM, şi cîntăreţul de muzică populară Gheorghe Turda (şi numai trădătorii de ţară lipesc de numele primului porecla „Bideu“, iar de numele celuilalt calitatea de informator). Pe cei doi i-am văzut la Realitatea TV, împreună cu soţiile lor, cum stăteau la masă cu Gheorghe Zamfir şi, într-adevăr, ciocneau ouă roşii. Din cînd în cînd luau cuvîntul şi spuneau lucruri de adîncă simţire românească, aşa cum a făcut-o de exemplu Marius Marinescu, care ne-a împărtăşit marele adevăr că Gheorghe Zamfir e un fel de Eminescu.
Din acelaşi popor genial şi iubit de Dumnezeu face parte şi Cristian Ţînţăreanu, căruia Observatorul Antenei 1 i-a dedicat un amplu material despre cum a petrecut Sfintele Sărbători. Adică cu „numai 200 de invitaţi“ şi cu lăutarii de rigoare. De data aceasta, despre sex şi dansatoare de striptease nu s-a pomenit nimic. Vocea din off a ştirilor ne-a informat doar că „Ţînţăreanu are reţeta unei petreceri reuşite de Paşti, ca în fiecare an“.
La Antena 3, la emisiunea Subiectiv, am putut vedea un alt român de seamă, reprezentativ pentru acest brav popor (din moment ce nu există zi în care să nu se afle la televizor şi să nu împărtăşească semenilor din vasta şi ziditoarea lui experienţă de viaţă). Este vorba de Bogdan Chirieac. El se referea la nu ştiu ce disfuncţionalităţi care au apărut în distribuirea luminii sfinte aduse de la Ierusalim şi s-a transformat într-un adevărat profet: „Asta arată că nici Dumnezeu nu-i mai rabdă. Dumnezeu spune «gata, nu vă mai dau vouă lumina, să schimbăm candela!»“. Adînc grăit-a Bogdan Chirieac la Antena 3 şi se dovedeşte încă o dată că fiii acestui popor sînt multilateral talentaţi. De exemplu, Chirieac se pricepe de minune şi să facă afaceri cu serviciile secrete, dar şi să transmită inspirat cuvîntul Domnului.
Cuvînt al Domnului care, de altfel, a fost împărtăşit poporului de mai toţi cei care s-au perindat pe la televizor în zilele acestea de sărbătoare. Viorel Ilişoi se întreba într-un articol din Jurnalul Naţional: „De ce toţi reporterii vorbesc, de Paşte, ca Marioara Murărescu?“. Răspunsul este simplu: pentru că toţi reporterii sînt buni români.
