Audienţe: lanterna roşie
Scriam săptămîna trecută despre audienţele sau despre profilul telespectatorilor emisiunilor culturale de succes, din perioada 1 aprilie " 17 mai. Promiteam tot atunci că o să revin şi cu cele care se află în coada clasamentului. Aşa cum spuneam şi săptămîna trecută, producţiile TV culturale nu sînt incompatibile cu ideea de audienţă. "Pe mine nu mă interesează ratingul, ci standardele mele de calitate" " îl auzi pe cîte un realizator de emisiune culturală. Ce te faci, însă, cînd standardele tale de calitate nu mai interesează aproape pe nimeni, cînd sînt aruncate în eter pur şi simplu şi nu prea mai au adresant? Dacă la emisiunea ta se uită numai o mie de oameni " chiar că ai o problemă, înseamnă că e cu adevărat proastă. Comparativ, tirajul unei cărţi de la Editura Polirom este de minimum 2000 de exemplare (chiar şi pentru un volum cu şansele cele mai mici de succes la public). Or, o carte cere anumite "sacrificii" din partea cititorului " trebuie să iasă din casă s-o cumpere, să dea bani pe ea şi, în cele din urmă, să facă efortul s-o citească. Televiziunea nu-ţi cere decît pasivitate: stai relaxat în fotoliul tău, iar ea face totul. Ei bine, dacă şi-n aceste condiţii audienţa unei emisiuni este depăşită de tirajul minim al unei cărţi înseamnă că emisiunea aceea chiar că nu interesează pe nimeni. Cei care se uită la ea o fac fie din inerţie şi plictiseală, fie că sînt rude sau cunoscuţi ai celor care apar pe ecran. Sau lasă televizorul deschis, să meargă singur, în timp ce se ocupă de alte activităţi prin gospodărie. În cadrul unei anchete dedicate culturii la televizor, apărute de curînd în Adevărul literar şi artistic, Daniela Zeca-Buzura, directorul TVR Cultural, se declara mîndră de emisiunile-vedetă ale postului, adică de Înapoi la argument moderată de H.-R. Patapievici şi de La porţile ceriului prezentată de Grigore Leşe. Ei bine, ratingul acestor două emisiuni n-ar trebui să fie deloc motiv de mîndrie pentru managerul unui post de televiziune " oricît de "de nişă" ar fi acesta. În perioada 1 aprilie " 17 mai, audienţa medie a emisiunii Înapoi la argument a fost 7000 de telespectatori din mediu urban pe minut (cu un minimum de 3000 de telespectatori din mediul urban pe minut, în medie, pentru ediţia din data de 2 aprilie). La porţile ceriului are o medie pe toate ediţiile mai mare " 14.000 de telespectatori din mediu urban pe minut ", dar minime şi mai interesante: 2000 de telespectatori în medie pe minut pentru emisiunea din 12 aprilie şi chiar 1000 de telespectatori în medie pe minut pentru emisiunea din 26 aprilie. Sub 5000 de telespectatori pe minut, aparatele de rating indică 0. De la 6000 în sus, încep să înregistreze 0,1. Vorbim, deci, despre emisiunile-vedetă ale postului TVR Cultural, nu despre cele anonime, de umplutură, aşa cum sînt multe la acest canal... Cu aceste cifre, orice discuţie despre structura publicului este inutilă. O putem face, totuşi, pentru amuzament: emisiunea moderată de Patapievici are cel mai numeros public feminin, dintre toate emisiunile culturale de la noi " 65%. Tot ea este urmărită preponderent de oameni în vîrstă: 64% telespectatori peste 55 de ani şi 78% peste 45 de ani. E adevărat, 65% au studii superioare. În privinţa emisiunii La porţile ceriului, 15% au doar şcoală generală, 39% liceu şi 45% studii superioare (este şi emisiunea culturală cu cel mai numeros public între 4 şi 14 ani: 10%). După calitatea publicului, ai spune că e o emisiune populară. Dezinteresul publicului, însă, nu o recomandă pentru o asemenea caracterizare. Cînd vine vorba de audienţe, cei de la TVR Cultural îţi servesc o scuză: "Sîntem post de nişă şi, în plus, facem cultură". Este lăudabil că TVR Cultural e un post de nişă " şi Discovery sau Mezzo sînt astfel. Cît despre faptul că face cultură " asta încă trebuie demonstrat.
