Anti-Apocalipsa presei

În numai cîteva săptămîni, am primit cu toţii următoarele semnale: ● Ringier închide cotidianul gratuit Compact şi se reorganizează; ● concedieri sau reduceri de salarii în marile televiziuni private; ● Lucian Ioniţă, publisher la grupul de reviste cu cea mai mare cifră de afaceri în 2008, Sanoma Hearst România, a apreciat că 10% din glossy-urile româneşti vor dispărea în 2009, urmate de alte 10% în 2010. El a precizat că, în unele cazuri, tirajele au crescut de la începutul crizei, dar scăderile din piaţa de publicitate au afectat profitul, fiindcă publicitatea reprezintă uneori peste 75% din venituri; ● cumpărătorii de publicitate TV au scos de la naftalină clipuri vechi de ani de zile, nemaiavînd capacitatea financiară de a comanda unele noi; ● proaspătul director Cancan, Lucian Romaşcanu, susţine că nu există titlu de presă scrisă care să poată face profit în 2009; ● Evenimentul zilei a concediat 40 de jurnalişti şi corectori. Şi la case mai mari Problemele nu sînt specifice României, căci: ● conturile bancare ale Dogan, cel mai mare grup de presă din Turcia, au fost blocate după ce grupul a fost condamnat la o amendă de 368 de milioane de euro pentru fraudă fiscală. Decizia a atras imediat reacţia Comisiei Europene, care a invitat Ankara să respecte libertatea presei; ● New York Times şi Washington Post, două dintre cele mai prestigioase publicaţii americane, au anunţat noi reduceri de posturi, diminuarea salariilor şi planuri de concediere voluntară; ● acelaşi New York Times Company a anunţat că şi-a vîndut sediul central din Manhattan pentru 225 de milioane de dolari către W.P. Carey & Co. Compania media urma să închirieze birourile de la noul proprietar, deci să devină chiriaş în acelaşi spaţiu. Decizia a fost luată în încercarea de a-şi achita datoriile şi a mări rezerva de lichidităţi, pentru a face faţă scăderii publicităţii în industria media. Dumnezeule, oare nu există nici o ştire încurajatoare din zona presei!? Ba da: Dan Diaconescu şi-a luat iaht de 2.368.000 de euro. De ce există presa? Cel puţin două dintre informaţiile de mai sus merită comentate " una de la ei, una de la noi. De la ei: oricît ar fi de îngrijorător faptul că New York Times şi-a vîndut sediul, nu putem să nu observăm faptul că, în plină şi mult clamată criză, s-a găsit cineva să dea pe el 225 de milioane… De la noi: dacă este adevărat ceea ce preconizează Lucian Romaşcanu, că nici un titlu din presa scrisă nu va face profit în 2009, atunci " dincolo de probabilele şi dureroasele "curbe de sacrificiu" " e cazul să ne amintim o veche întrebare: de fapt, de ce şi cum există presa? Mai exact, dacă nu (mai) este o afacere cu profit, ce este? Răspunsurile sînt din categoria "secretul lui Polichinelle": pentru patronat, presa este o carte de vizită, un mijloc de presiune şi un mijloc de promovare a intereselor. Nu neapărat în ordinea asta… Păi, dacă-i aşa " şi aşa este " partea cu publicitatea şi cu profitul e cireaşa de pe tort, dar tortul e valoros şi fără cireaşă. Sigur, nu poate fi trecut cu vederea faptul că şi patronatul de presă are, în acest moment, delicate probleme financiare, la fel ca toată lumea. Dar cît timp mai există măcar o afacere de făcut, măcar un lobby legislativ de susţinut, măcar un interes de servit " presa va continua să existe. Să nu uităm că sîntem într-un an dublu electoral. Pentru marii oameni de afaceri, deci şi pentru cei implicaţi în existenţa şi buna funcţionare a presei, miza euro-parlamentarelor este uriaşă, mai ales în vremuri de criză. Globalizarea " care a devenit de mult o realitate " nu înseamnă numai încercarea Vestului de a-şi impune cultura organizaţională, valorile şi apucăturile, în cît mai mult din restul lumii (aşa cum bombănesc antiglobaliştii), ci şi extraordinara oportunitate ca, dacă viaţa ta nu merge bine în Portugalia, să poţi să încerci să trăieşti, fără mari eforturi de transfer, în Polonia sau în Canada. Ca persoană fizică, firmă, companie sau orice altă entitate. Cît despre alegerile prezidenţiale " într-o ţară în care poporul aşteaptă totul, dintotdeauna, de la primul demnitar, iar acesta chiar poate influenţa, dintotdeauna, aproape orice " miza este la fel de mare. Aşezaţi-vă liniştiţi! Or, într-un asemenea moment, cum ar fi posibil ca marii patroni de presă să abandoneze cele mai puternice instrumente pe care le au în mînă? Evident, vor mai fi reduceri de personal şi de cheltuieli (am auzit de cazuri în care facturile telefonice depăşeau fondul de salarii…). Poate că vor dispărea mici publicaţii " deşi m-aş mira, căci pentru majoritatea titlurilor profitul n-a fost niciodată un criteriu de existenţă. Dacă ar fi existat o asemenea gîndire, la Bucureşti ar fi apărut doar vreo trei ziare, uneori poate nici astea. Mă îndoiesc, de asemenea, că va dispărea vreun canal TV. Foamea de notorietate este, în România, mai puternică decît foamea de mîncare " şi nu numai pentru persoanele publice! În plus, acţionează frenetic curiozităţile cele mai greu mărturisibile. M-aş mira să existe români concediaţi care să-şi fi anulat abonamentul de cablu TV… Presa va continua să funcţioneze. Oricît s-ar fi înăsprit condiţiile din piaţă " piaţa afacerilor, cea a presei şi cea a publicităţii ", patronatul va continua să investească în jurnalism pentru că n-are de ales. Un om de afaceri care are o fabrică şi un ziar va închide mai degrabă fabrica, decît ziarul. Şi ştiţi de ce? Pentru că fără fabrică el continuă să existe, poate să se plîngă că statul nu ajută domeniul privat, că e atacat fără fair play de concurenţă, că e mafia pe urmele lui; pe de altă parte, se poate lăuda că are uşă deschisă la… şi poate lansa chiar subtile ameninţări. Dar fără ziar? Fără presă? Cîţi dintre oamenii de afaceri români pe care îi ştiţi " şi cîte dintre VIP-uri, în general! " s-ar fi impus în vreun fel, fără promovare masivă prin presă? Întrebarea nu este absurdă, pentru că un om de afaceri ar trebui să se impună în primul rînd prin afacere: faci robinete foarte bune, eventual le botezi cu numele tău, oamenii cumpără "robinete Vasilescu", sînt mulţumiţi de ele, vorbesc altor oameni, telefonul fără fir e super tare, şi " gata " numele tău s-a impus. Promovarea de orice fel " de la bannere la clipuri în prime time " e menită să ajute, nu să înlocuiască valoarea produselor ori a serviciilor oferite. În România, valoarea produselor şi a serviciilor e cea pe care-o ştiţi. Aşa că presa n-o să moară prea curînd. Staţi liniştiţi!