A cui e TVR?

Publicat în Dilema Veche nr. 261 din 18 Feb 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La întrebarea aceasta, primul răspuns care ne vine în minte este, desigur: "Cum a cui? A poporului! TVR este televiziunea noastră publică, plătită de noi toţi prin acea taxă de timbru sau prin banii care vin de la buget. Prin urmare, e a tuturor şi trebuie să reflecte interesul public!". Întotdeauna ne-a plăcut să ne minţim frumos! Am fost minţiţi de alţii mult timp şi ne-a plăcut atît de mult cum au făcut-o, încît am continuat şi noi treaba. În realitate, toate lucrurile despre care ni s-a spus că sînt ale poporului erau de fapt numai ale unora. Iar poporul nu vedea nici un beneficiu de pe urma acestui tip de proprietate colectivă. Înainte de 1989, România întreagă era "a poporului": de la străzi, instituţii şi uzine, pînă la faimoasa Casă a Poporului. După cum ştim, aceasta din urmă era de fapt un palat închinat gloriei lui Ceauşescu, iar ale poporului erau numai sacrificiile (multe dintre ele chiar şi de vieţi omeneşti). Astăzi, construcţia megalomanică este luxosul loc unde parlamentarii se hîrjonesc amical sau îşi fac somnul de frumuseţe. Aleşii poporului, şi ei. Cam acelaşi lucru s-a întîmplat şi cu Televiziunea Română. În ultimii ani ai comunismului, era "palatul" mediatic al lui Ceauşescu, instituţia al cărei unic scop era ridicarea de osanale conducătorului iubit. După decembrie ’89, ni s-a spus că Televiziunea a devenit liberă. Liberă era şi cînd manipula masele în zilele Revoluţiei, la fel şi cînd nu putea să filmeze în Piaţa Universităţii din cauza ceţii, la fel şi cînd transmitea mesajele către popor ale unui preşedinte pentru liniştea noastră, iubitul Ion Iliescu. Toate guvernele post-revoluţionare s-au folosit de TVR, iar aceasta a stat cuminte să fie folosită. Cum să fi stat altfel, cînd la conducerea ei s-au aflat de fiecare dată clienţi politici ai partidelor aflate la putere? Cum să fie liberă, cînd e la mîna Parlamentului, care-i votează bugetul şi ale cărui comisii de cultură şi mass-media îi pot chema oricînd la raport pe şefii TVR care ies din rînd? Cum să servească exclusiv interesul public, cînd oamenii care lucrează acolo s-au învăţat să fie obedienţi faţă de Putere, iar conducătorii să aibă nişte slugi la Televiziunea Română? Această mentalitate a celor care ne conduc s-a văzut şi de curînd, cînd în Parlament s-a discutat înfiinţarea unui post de televiziune al acestei instituţii, ocazie cu care deputatul PD-L Cezar Preda a scos porumbelul pe gură, adresîndu-se preşedintei Camerei, Roberta Anastase: "Haideţi, doamnă preşedinte, să îndreptăm strategia noastră ca această televiziune publică să intre şi să facă treabă aici, pentru aleşi, şi să facă studioul pe banii lor, să prezinte activitatea din Parlament aşa cum dorim noi, pentru că pînă la urmă este o televiziune publică şi ea face ce-i spunem noi, nu ce vor alţii". Prin urmare, dacă "este o televiziune publică", ea trebuie să facă "ce-i spunem noi" şi "să prezinte activitatea din Parlament aşa cum dorim noi". De fapt, nu e televiziunea publicului, ci a noastră, a parlamentarilor. În ianuarie 2005, cîteva organizaţii neguvernamentale au avut iniţiativa modificării legii de funcţionare a TVR şi SRR. Preşedintele Băsescu şi liderii fostei alianţe DA făceau caz de dorinţa lor de a depolitiza cele două instituţii, iar Raluca Turcan (colega de partid a lui Cezar Preda) a şi iniţiat un proiect de lege în sensul acesta. Lucrurile s-au calmat în 2006, cînd acest proiect de lege, votat de Camera Deputaţilor, a fost îngropat în sertarele Comisiei de Cultură, Arte şi Mass-media a Senatului, pentru ca, în mai 2008, membrii Comisiei să-l respingă. De fapt, nici un partid nu-şi doreşte o Televiziune Română independentă şi cu adevărat publică. Mi se va spune că TVR s-a schimbat mult faţă de anii ’90-’91 şi chiar faţă de vremea domniei lui Nicolau, cînd orice vizită de lucru sau tăiere de panglică a premierului Năstase era dată pe post. E adevărat, s-a schimbat: manipulările şi propaganda politică sînt făcute acum mai cu mănuşi. Asta trebuie să ne bucure?

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Finala America Express, 19 martie 2023: Victorie la limită în ultimul joc de amuletă din acest sezon
În ediția 39 din 19 martie 2023, două echipe au luptat cot la cot pentru a obține un avantaj extrem de important în următoarea cursă. Una dintre echipe a încălcat o regulă importantă, iar gazda show-ului a oprit jocul.
image
Avertismentul unui economist român: „Criza este aici, nu o așteptați să vină“. Falimentele din SUA, semnalul de alarmă
Temerile cu privire la o nouă criză financiară la nivel mondial au erupt când trei bănci importante din SUA au dat faliment, iar unda de șoc se simte și în Europa. Profesorul de economie Radu Nechita a vorbit cu „Adevărul” despre riscul unei crize economice de amploarea celei din 2007.
image
Soprana Felicia Filip, despre marele regret din viața sa: „Am crescut copii ca și când ar fi fost ai mei“
Soprana Felicia Filip este căsătorită de 32 de ani cu regizorul de operă Cristian Mihăilescu, formând unul dintre cele mai longevive cupluri din muzica românească.

HIstoria.ro

image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.
image
Ce consideră o publicație de la Budapesta ca „simbol fascist la Timişoara, capitala culturală europeană”
Recent o publicație din Ungaria a iesit la rampă cu o serie de acuzații de promovare a unor simboluri fasciste, chiar în anul în care orașul este capitală culturală europeană. Dincolo de faptul că articolul denotă multă dezinfomare, o parte chiar intenționată, o doză de invidie și una de ipocrizie.