Mare, pofte, necuprins

Publicat în Dilema Veche nr. 949 din 16 – 22 iunie 2022
Zizi și neantul jpeg

Odată coborîte din tren cu cele două geamantane maro, din piele, se putea spune că intram, oficial, în vacanța la mare. Lumea vacanței, cum am mai scris, nu era una întîmplătoare: își avea regulile ei, chiar mai stricte decît cele ale vieții bucureștene, într-un fel. Vacanța trebuia să iasă „conform planului” într-un timp limitat: regulile aveau grijă ca „strategia” asta să fie dusă la bun sfîrșit.

În rețeta sejurului la mare intrau, la grămadă, lucruri mari și mărunte. De pildă, sentimentul necuprinsului era nelipsit. Sigur, îl trăiam de fiecare dată spontan, atunci cînd luam contact din nou, după încă un an, cu marea. Dar nu era doar spontan: intra, cumva, în pachetul de vacanță, odată cu Pepsi-ul pe care speram să-l găsesc la barul hotelului și cu gemul în cutiuță de plastic pătrățoasă de la micul dejun.

Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții. Căci, lăsînd gluma deoparte, aveam nevoie de sentimentul necuprinsului pe care-l trăiam cînd mă plantam în fața mării și nu mă mai mișcam de acolo. Cînd o simțeam dîndu-mi tîrcoale, atingîndu-mă, stropindu-mă, inundîndu-mă, prinzînd tot mai mult curaj. În fiecare an, momentul ăla mă scotea din cutiuța mea bine delimitată, închisă, la rîndul ei, într-o altă cutiuță, și mă asigura, încă o dată, că exista viață și-n afara cutiuțelor. Că era loc de privirea mea pînă la linia orizontului. Că era loc de visările mele chiar dincolo de ea.

Că, pe de o parte, stînd în fața mării pot visa la libertatea concretă: mi se spusese de atîtea ori, pe vremea lui Ceaușescu, cînd eram copil, că dincolo de mare e Turcia. Nu știam mare lucru despre Turcia – sigur, mai învățasem cîte ceva la istorie –, ci doar esențialul: că era o altă țară. Pe vremea de atunci, precum se știe, asta era mare lucru: granițele, mai ales în cazul țărilor comuniste, nu erau doar niște linii mai mult sau mai puțin imaginare, pe care le treceam în pas vioi, arătînd buletinul. Ci niște garduri de sîrmă ghimpată, pe care, dacă te aventurai să le treci, riscai să rămîi înfipt în ele pe vecie. Ori, dacă reușeai să sari peste ele întreg și ajungeai dincolo, acolo rămîneai. Nu te mai puteai întoarce, decît în condiții excepționale, în cel mai bun caz.

Copil fiind, nu știam prea clar lucrurile astea. Știam doar, așa cum am mai scris, că persoane apropiate din jur, rude, odată plecate, era ca și cum ar fi murit: nu le mai puteam vedea, nu mă mai puteam întîlni cu ele niciodată. (Sigur, îmi puteau scrie și trimite pachete, de pe „lumea cealaltă”.) Am avut sentimentul de descătușare în fața mării întîi difuz și incert, pentru că eram prea mică pentru a putea să mi-l formulez. Apoi, crescînd, cam prin pre-adolescență, am reușit să mi-l reprezint mai coerent.

Nu mai lua forma unei aventuri, ca-n cărțile vîrstei, soldate, în final, cu cucerirea unor teritorii exotice și cu o schimbare de decor. Era chiar o dorință de libertate, de evadare. Atît la propriu, dintr-un spațiu pe care începeam să-l percep și ca pe o pușcărie, cît și la figurat, din condiția omenească, a cărei finitudine începusem firav s-o realizez. Sigur că nu-mi formulam atît de prețios în minte, pe la 13-14 ani, lucrurile astea. Dar era o nevoie de mai mult și de fără limită. De evaziune și de infinit.

Sună pompos, dar marea are efectul ăsta asupra multor suflete mai coapte, darămite asupra unuia adolescentin. Cert e că apropierea ei m-a făcut să-mi dau seama că e loc de mai mult. M-a făcut, ca pe prințișorul din Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte, să tînjesc dacă nu după veșnicie, măcar după necuprins.

Dacă tînjirea asta rămînea doar o aspirație, altele, mult mai meschine și superficiale – dar întrucîtva îndreptățite în penuria epocii –, se și puteau împlini. De pildă, să mănînci gem dintr-o minusculă cutie de plastic la micul dejun. Să bei Pepsi, într-un pahar cu picior și cu pai, cocoțat pe un scaun de pe care-ți bălăngăneai picioarele, la barul hotelului. Să dansezi pe ABBA și Boney M la discoteca din holul hotelului. Să te fîțîi în liftul cu liftieră. Să te sui în minicar și să-ți permiți să-l schimbi de două ori, pînă la sfîrșitul lumii, care se numea chiar Olimp. Să te dai în călușeii de la capătul digului, seară de seară, proțăpită pe un cal sur. Să-ți cumperi niște cochilii de melci mari, întregi, pe care altfel le puteai găsi doar țăndări pe lîngă dig, de la doamnele itinerante care-și mai făceau apariția pe acolo. Să vezi Prietenii mei, elefanții și apoi Superman la grădina de vară de lîngă hotel. Să te aventurezi pînă-n centrul Mangaliei, ba chiar pînă-n 2 Mai ori Vama Veche, unde să mănînci guvizi, stavrizi și să simți mai dihai libertatea.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.