Mare, pofte, necuprins

Publicat în Dilema Veche nr. 949 din 16 – 22 iunie 2022
Zizi și neantul jpeg

Odată coborîte din tren cu cele două geamantane maro, din piele, se putea spune că intram, oficial, în vacanța la mare. Lumea vacanței, cum am mai scris, nu era una întîmplătoare: își avea regulile ei, chiar mai stricte decît cele ale vieții bucureștene, într-un fel. Vacanța trebuia să iasă „conform planului” într-un timp limitat: regulile aveau grijă ca „strategia” asta să fie dusă la bun sfîrșit.

În rețeta sejurului la mare intrau, la grămadă, lucruri mari și mărunte. De pildă, sentimentul necuprinsului era nelipsit. Sigur, îl trăiam de fiecare dată spontan, atunci cînd luam contact din nou, după încă un an, cu marea. Dar nu era doar spontan: intra, cumva, în pachetul de vacanță, odată cu Pepsi-ul pe care speram să-l găsesc la barul hotelului și cu gemul în cutiuță de plastic pătrățoasă de la micul dejun.

Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții. Căci, lăsînd gluma deoparte, aveam nevoie de sentimentul necuprinsului pe care-l trăiam cînd mă plantam în fața mării și nu mă mai mișcam de acolo. Cînd o simțeam dîndu-mi tîrcoale, atingîndu-mă, stropindu-mă, inundîndu-mă, prinzînd tot mai mult curaj. În fiecare an, momentul ăla mă scotea din cutiuța mea bine delimitată, închisă, la rîndul ei, într-o altă cutiuță, și mă asigura, încă o dată, că exista viață și-n afara cutiuțelor. Că era loc de privirea mea pînă la linia orizontului. Că era loc de visările mele chiar dincolo de ea.

Că, pe de o parte, stînd în fața mării pot visa la libertatea concretă: mi se spusese de atîtea ori, pe vremea lui Ceaușescu, cînd eram copil, că dincolo de mare e Turcia. Nu știam mare lucru despre Turcia – sigur, mai învățasem cîte ceva la istorie –, ci doar esențialul: că era o altă țară. Pe vremea de atunci, precum se știe, asta era mare lucru: granițele, mai ales în cazul țărilor comuniste, nu erau doar niște linii mai mult sau mai puțin imaginare, pe care le treceam în pas vioi, arătînd buletinul. Ci niște garduri de sîrmă ghimpată, pe care, dacă te aventurai să le treci, riscai să rămîi înfipt în ele pe vecie. Ori, dacă reușeai să sari peste ele întreg și ajungeai dincolo, acolo rămîneai. Nu te mai puteai întoarce, decît în condiții excepționale, în cel mai bun caz.

Copil fiind, nu știam prea clar lucrurile astea. Știam doar, așa cum am mai scris, că persoane apropiate din jur, rude, odată plecate, era ca și cum ar fi murit: nu le mai puteam vedea, nu mă mai puteam întîlni cu ele niciodată. (Sigur, îmi puteau scrie și trimite pachete, de pe „lumea cealaltă”.) Am avut sentimentul de descătușare în fața mării întîi difuz și incert, pentru că eram prea mică pentru a putea să mi-l formulez. Apoi, crescînd, cam prin pre-adolescență, am reușit să mi-l reprezint mai coerent.

Nu mai lua forma unei aventuri, ca-n cărțile vîrstei, soldate, în final, cu cucerirea unor teritorii exotice și cu o schimbare de decor. Era chiar o dorință de libertate, de evadare. Atît la propriu, dintr-un spațiu pe care începeam să-l percep și ca pe o pușcărie, cît și la figurat, din condiția omenească, a cărei finitudine începusem firav s-o realizez. Sigur că nu-mi formulam atît de prețios în minte, pe la 13-14 ani, lucrurile astea. Dar era o nevoie de mai mult și de fără limită. De evaziune și de infinit.

Sună pompos, dar marea are efectul ăsta asupra multor suflete mai coapte, darămite asupra unuia adolescentin. Cert e că apropierea ei m-a făcut să-mi dau seama că e loc de mai mult. M-a făcut, ca pe prințișorul din Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte, să tînjesc dacă nu după veșnicie, măcar după necuprins.

Dacă tînjirea asta rămînea doar o aspirație, altele, mult mai meschine și superficiale – dar întrucîtva îndreptățite în penuria epocii –, se și puteau împlini. De pildă, să mănînci gem dintr-o minusculă cutie de plastic la micul dejun. Să bei Pepsi, într-un pahar cu picior și cu pai, cocoțat pe un scaun de pe care-ți bălăngăneai picioarele, la barul hotelului. Să dansezi pe ABBA și Boney M la discoteca din holul hotelului. Să te fîțîi în liftul cu liftieră. Să te sui în minicar și să-ți permiți să-l schimbi de două ori, pînă la sfîrșitul lumii, care se numea chiar Olimp. Să te dai în călușeii de la capătul digului, seară de seară, proțăpită pe un cal sur. Să-ți cumperi niște cochilii de melci mari, întregi, pe care altfel le puteai găsi doar țăndări pe lîngă dig, de la doamnele itinerante care-și mai făceau apariția pe acolo. Să vezi Prietenii mei, elefanții și apoi Superman la grădina de vară de lîngă hotel. Să te aventurezi pînă-n centrul Mangaliei, ba chiar pînă-n 2 Mai ori Vama Veche, unde să mănînci guvizi, stavrizi și să simți mai dihai libertatea.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.