Mall și reconfigurări

Publicat în Dilema Veche nr. 920 din 25 noiembrie – 1 decembrie 2021
Zizi și neantul jpeg

Pe vremuri, adică înainte de pandemie, mersul la mall era cam precum ieșitul în spatele blocului în copilărie. Era ceva atît de familiar și la îndemînă, eram aproape plictisiți de familiaritatea gestului.

În copilăria băiatului meu, mult timp singurul mall a fost cel din Vitan. Într-o perioadă, mergeam acolo zilnic, la fel precum ieșeam în parc. Îmi dorisem într-atît un mall, citisem în lecturile mele de Popular Culture tot soiul de lucruri despre mall, unele mai critice decît altele... Dar nici unele dintre ele nu mă împiedicaseră să vreau să mă duc acolo. În primul rînd pentru filme. Fusese visul meu dintotdeauna să existe un loc în care să pot vedea un film la aproape orice oră și care să aibă, oricît de superficial ar suna, și bufet.

Da, poate părea un vis mărunt și tembel pentru oricine născut într-o lume normală. Dar în vremea lui Ceuașescu, în România, lucruri care azi ni s-ar părea de nimic erau, atunci, imposibile. Și așa deveneau visuri. De pildă, să existe orice deschis noaptea. Toată noaptea. Țin minte că, mai  ales spre sfîrșitul perioadei, cînd devenisem aproximativ un tînăr adult, aveam chef de aventuri. De nopți albe. Visam orașe ca-n filme, cu lumini care să-ți ia ochii și oameni de care să nu ai loc pe stradă. Deja am tot scris că, pe vremea de atunci, ne bucuram, oficial, să zicem, doar de două nopți albe: Revelionul și Învierea. Altfel, mai erau deschise, pînă la un moment dat, pînă pe la 1-2 noaptea, barurile, în special cele din hoteluri, ori discotecile de la mare. Cred că singurul loc chiar non-stop era bufetul gării, și de asta Gara de Nord fusese și ea un mit pentru mine. Nu conta cît de mizerabil era bufetul: era deschis și prin fața lui treceau trenurile care te puteau duce undeva. Nu conta că te duceau în interiorul aceluiași lagăr comunist, unde funcționau, evident, aceleași reguli și aceleași opreliști. Nu. Important era că puteai să simți că evadezi, că fugi undeva, chiar și pentru o clipă. Cine știe, poate dacă ai fi luat vreun personal spre Fetești, într-o doară, ai fi descoperit pe drum vreun loc precum cel din Fahrenheit 451°, în care oamenii trăiau împreună ascunși, dar armonioși și învățau cărțile care-i reprezentau pe dinafară.

Un alt deziderat vechi și imposibil era să văd filme la orice oră din zi și din noapte. Nu puteam face asta la televizor, se știe cît de scurt era programul, cu toate adăugirile de la vecinii bulgari. Nici la cinema, unde, din cîte-mi aduc aminte, ultimul spectacol era cam pe la ora 21. Poate doar la vizionările private care se mai organizau, prin anii ʼ80, acasă la unii și la alții, pe aparatele video primite din străinătate. N-am prea fost la asemenea evenimente, doar am auzit de ele. Prima dată cînd am realizat că poți vedea cu adevărat un film tîrziu în noapte a fost la prima bursă cîștigată imediat după revoluție, în Scoția. Țin minte că m-am dus la cinematograful din zonă, în Edinburgh, să văd filmul care cred că se numea Arachnofobia pe la 1 noaptea. Mi s-a părut incredibil de cool că pot să fac asta, ba chiar să mă îndop cu floricele și Cola, care pe atunci la noi nici nu exista, cred, în creierii nopții.

De atunci mi-am tot dorit să fac asta și-n România. Și am reușit, cu ocazia mall-ului din Vitan. Nu numai că am văzut filme mai tîrziu în noapte (deși nici aici nu erau chiar non-stop), dar m-am și îndopat cu floricele, nachos, Cole indecent și inutil de uriașe. Și asta încă nu e nimic. Ca-n cărțile de Popular Culture pe care le studiasem la master, dacă mall-ul în sine e o instituție „oficială” a consumului și a industriei entertainment-ului, consumatorii lui găsesc modalități inventive de a-i rezista și de a-i eluda strategiile consumiste. Una dintre ele am tot exersat-o și eu, și anume îndesarea, în propria geantă, a unei cantități impresionante de mîncare și chiar de sucuri de la fast food-urile din zonă, în scopul devorării lor la film. Mă și mir cum am reușit să duc la bun sfîrșit operațiunea fără a ieși de acolo insuportabil de murdară.

Ideea e că mersul la mall devenise un mod de viață. Acel simulacru de lume încărcată de glamour-ul ei facil, kitsch, dar totuși simpatic, ne devenise necesară, cel puțin pentru un timp, nouă, celor ce trăiserăm o copilărie privată de ispite consumiste.

După un timp, cînd apăruseră și la noi o grămadă de mall-uri și ne satisfăcuserăm poftele cu vîrf și îndesat, am început să le cam privim de sus, să ne cam plictisim de ele. Abia atunci ne-am permis să le considerăm, ca-n manuale, kitsch și, mai în glumă, mai în serios, simboluri ale înspăimîntătoarei societăți de consum.

Acum, după o îndelungată perioadă de izolare, în care n-am prea îndrăznit să mă insinuez în locuri aglomerate, am vizitat, din nou, un mall. Toată plictiseala și acreala precedentă s-au dus pe apa sîmbetei: am avut, iar, sentimentul ăla de bucurie și-nduioșare pentru un loc în care îți poți vedea, adunați laolaltă și sănătoși, semenii, chiar dedați plăcerilor superficiale și costisitoare ale consumului.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.
image
Cum a primit un şofer aer în loc de combustibil la o benzinărie din Argeş. Ce nereguli a descoperit Protecţia Consumatorului
O pompă de combustibil la staţia Fuel One din comuna argeşeană Căteasca contoriza costul cantităţii de combustibil livrate, ca şi când ar fi fost distribuită în mod real, însă în fapt containerul de combustibil era gol, au descoperit după un control efectuat miercuri 10 august inspectorii de la CJPC Argeş.
image
Şoferiţa din Iaşi care a ucis patru muncitori pe şosea, acuzată de omor calificat. Declaraţii uluitoare
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.