Lumina aurie şi micile fericiri

Publicat în Dilema Veche nr. 707 din 7-13 septembrie 2017
Lumina aurie şi micile fericiri jpeg

Suflul de toamnă, despre care scriam în articolul precedent, s-a cam instalat și instituit. Acum nu mai e suflu, ci aer de-a dreptul, care te-nvăluie cu totul și te pișcă puțin. Exact cît de rece trebuie ca să-ți poți nu doar scoate nasul prin lumea reîncepută, reinventată, ci cît să te rebălăcești, rescufunzi în ea. Cel puțin așa simt eu. Și, tocmai de aceea, am avut, de curînd, o primă zi de asemenea rebălăcire. Era o lumină gri de început ușor morocănos de toamnă. Dar avea nu un silver lining, ci un soi de tiv auriu. Tocmai speranța aia de auriu, chiar îndepărtat, mi-a transmis un neașteptat sentiment de fericire. Mică, dar sigură.

Așa că am reînceput să merg pe jos prin orașul nostru îndeobște cenușiu, cu un zîmbet tîmp pe față. Orașul era același, iar locuitorii săi, în special cei mai vizibili dintre ei, deveniseră parcă mai agresivi. Tot mai mulți cerșetori, care repetau frenetic cam același lucru, foarte insistenți. Aproape că trăgeau de tine să le dai ceva, să cumperi ceva de care nu aveai nevoie de la ei, ca-n filmele cu sfîrșitul lumii unde cei care nu muriseră încă de tot mai cerșeau ajutor de pe margini, întinzînd mîinile după tine. Cînd ești fericit, vrei să împarți ce ai cu ceilalți, așa că, în general, dai bani cerșetorilor. Dar cînd drumul tău printre ei se întinde aproape interminabil și mîini tot mai multe se revarsă după tine, nu mai faci față. Mergi înainte cu zîmbetul tău tîmp, de lumină aurie, pe care încerci să-l ții lipit pe buze, cu două degete, discret, în colțul gurii.

Vrei să iei un taxi, din cînd în cînd, ca să mai scurtezi din drumuri. Nu conduci și nu vrei mereu să te folosești de aplicație cînd vezi taxiuri pe strtadă. Mare mi-a fost stupoarea (de fapt, trebuia să mă fi așteptat) cînd, într-unul din taxiurile oprite aparent reglementar la un colț de stradă, șoferul mi-a cerut, după ce mă urcasem deja, 30 de lei pentru o cursă care nu făcea mai mult de 15. Mi-a spus o pe un ton nonșalant, în timp ce conducea, adăugînd că nu-i merge aparatul. Primul val de orice pe care l-am simțit a fost de panică. Și-n panica aceea, de prizonieră într-un taxi infractor, a pus stăpînire pe mine un fel de sînge rece amestecat cu lingușeală de supraviețuire. I-am spus că știu că nu are aparatul stricat, că face 15 lei pînă unde merg, dar că totuși nu cobor acum, că am multe plase. În timp ce pe mine mă copleșea frica, el, un șofer care mi se părea tot mai uriaș, ocupînd un spațiu tot mai mare din scaunul său, a devenit, brusc, destins. S-a relaxat, conducînd alunecos, și a început să trăncănească ca și cum am fi fost cei mai buni prieteni. Și nu înșelat și înșelător.

Sentimentul de fericire aurie, toamna, e dat, în general, de vreo trei lucruri. De îndrăgosteală – care, desigur, funcționează și-n alte anotimpuri, dar parcă toamna se potrivește mănușă. Sînt pomii care-și schimbă culorile și frunzele care cad, formînd covorul multicolor din manualele de română, și păsările care se fîțîie de colo pînă colo, căutîndu-și ruta migrațiilor, și lumina care se tot schimbă. Și culorile, culorile formidabile, pe care, deși le tot știi, nu poți să nu le admiri. Și cînd le vezi și le simți, vrei să ai pe cineva iubit pentru care să aduni frunze roșcate de pe jos, să le presezi în Istoria literaturii de Călinescu și să i le trimiți, cu tot dinadinsul, fie doar din Titan pînă-n Berceni.

Mai vrei, apoi, să te poți juca puțin, să ai cu cine să te joci, să ți se dea liber la un pic de spirit ludic. Pentru că ești asaltat de castane şi-ți vine să le culegi, să faci animale sau obiecte înfigînd în ele bețe de chibrit. Și aproximativ la fel cu ghindele. Și vrei să mai prinzi din lumina încă tîrzie într-o tură de bicicletă, bicicletă cu care să dai năvală semeț printre semeni (fără să-i calci, desigur), doar așa, ca să te bucuri de vîntul încet-încet tot mai nebun și la o modestă și îndepărtată concurență cu stolurile de păsări care devin tot mai „V“-uri.

Ca într-un nu foarte îndepărtat final, să lași îndrăgosteala cu orice preț și spiritul ludic și să simți că vrei să te așezi la locul tău. În locul în care, după mintea mea încremenită pe undeva, oricine ar vrea să fie la început de toamnă: și anume într-o bancă, unde stai cuminte, printre alți copii normali sau întîrziați, și o iei de la capăt cu ceva nou. Te apuci și studiezi, habar n-am, stelele sau artele, pe Dumnezeu sau măcar gătitul ori spaniola. Încartiruit, în mod plăcut, într-un grup, o iei de la capăt cu ceva, îți recreezi propriul început. Pînă la urmă, orice lucru pe care-l înveți e util, fie că are aplicabilitate practică imediată, fie că nu.

Așa te poți învălui plăcut, sau măcar reglementar în lumina de toamnă aurie; și vei putea să-ți permiți, pînă cînd toate frunzele vor fi căzut, „V“-ul păsărilor se va fi pierdut în zare și nopțile vor da buzna peste înserările tîrzii, nu doar să supraviețuiești, dar chiar să te bucuri. Discret și apoape imperceptibil, de aceeași lumină aurie.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic