Lumi "imposibile"

Publicat în Dilema Veche nr. 424 din 29 martie - 4 aprilie 2012
Spital, în Franţa jpeg

- în filme -

La Festivalul One World de anul acesta (13-18 martie 2012), am reuşit să văd puţine filme. Şi aşa a fost, însă, o experienţă inedită: ca şi anul trecut, documentarele m-au făcut să descopăr locuri şi oameni din lumea largă despre care nici cu gîndul nu gîndeam… Şi să ies, încă o dată, din confortabilele, dar şi sufocantele clişee hollywoodiene. Mă voi referi la două dintre ele, din registre diferite.

Nemaipomenita călătorie a dlui Trˇíska în Rusia, în regia lui Filip Remunda (Cehia, 2011), este unul dintre ele. O posibilă variantă de documentar observaţional, dar implicat – dacă ne putem permite alăturarea celor doi termeni –, care urmăreşte o călătorie în „Rusia profundă“, de la Moscova pînă în Cita, Siberia. Totul prin ochii lui Jaroslav Trˇíska, un profesor din Cehia. Acesta, cel puţin aparent, porneşte pe urmele bunicului său, care a petrecut anii Primului Război Mondial şi cei ai Războiului Civil în Rusia.

Spun aparent, pentru că, de fapt, filmul e interesat de ce s-a schimbat/ce s-a păstrat din mentalităţile sovietice în Rusia de azi. Dl Trˇíska, în vîrstă de 70 şi de ani, cu aparenţa lui comic-naivă (îmbrăcat în trening şi purtînd pe cap o caraghioasă cască dotată cu o cameră, ceea ce face din el un soi de soldat-extraterestru), şi înarmat cu bagajul patriotic şi nostalgic al regăsirii bunicului, e un bun interogator. E un fel de lup în blană de oaie, care are look-ul necesar pentru a pune întrebări dificile într-o lume complicată, înfricoşată şi înfricoşătoare.

Întrebări de genul „De ce sînt împuşcaţi jurnalişti în Rusia?“, întrebări despre Putin şi felul în care e perceput de oameni, despre democraţie şi despre cît de mulţumiţi sînt cei întîlniţi în oraşele din itinerar. Răspunsurile acestora, de la stripteuze şi gospodine pînă la cîntăreaţa de operă şi la un soi de manager industrial, sînt evazive şi învăluit laudative, scăldînd-o într-un limbaj de lemn sau absurd, din care să nu poţi trage nici o concluzie, în cele din urmă. Oamenii se tem să vorbească. Pînă şi dansatoarele întrebate într-un bar amenajat într-o toaletă, în care consumatorii stau pe wc-uri, vorbesc ca-n manualele de economie politică socialistă, de pe vremuri. Cînd managerul dintr-un oraş în care fruntaşii în muncă au o alee întreagă cu portretele lor începe să-şi expună, timid, nemulţumirile, nevasta sa le spune realizatorilor filmului că soţul ei nu ştie despre ce vorbeşte…

Nici în Cuba lucrurile nu sînt mai roze. În filmul Patria sau moartea, al regizorului Vitali Mansky (Rusia, 2011), oamenii dintr-unul din ultimele bastioane declarat comuniste vorbesc, tot voalat, despre ce se întîmplă acolo, din punct de vedere politic. La un moment dat, una dintre interlocutoare, o doamnă în vîrstă, spune – parafrazez şi simplific – că a trăit toată viaţa în infern. După care, mai în glumă, se corectează. Ceilalţi interlocutori vorbesc cît de cît deschis despre necazurile materiale, fără speranţă, cu care se confruntă. Discută într-un mod radical, dur: una dintre mame spune că vrea să le ofere o viaţă mai bună fiicelor sale pentru că nu îşi doreşte ca acestea să ajungă pe piaţa prostituţiei. Problemele se pun în termeni tranşanţi, de viaţă şi de moarte.

De altfel, imaginile de oraş, care fac trecerile dintre cadre, sînt apocaliptice: e zugrăvită o lume în prăbuşire. O lume a sărăciei raţionalizate. Pe care doar străinii veniţi în vizită o percep altfel: ca pe una a dansului, muzicii, distracţiei.

Univers conturat din povestirile profesorului de dans, şi cizmar în acelaşi timp – şi care a refuzat (pentru familie) oferta unei cliente occidentale care s-a îndrăgostit de el şi a vrut să-l ia cu ea.

Am dat numai două exemple de filme prezentate la One World: pentru că poveştile prezentate în ele m-au „furat“. Îmi aduc aminte că, după vizionarea documentarului despre Cuba, cineva din sală a întrebat: „Dar care-i rostul acestui festival? Nu trebuie să facem ceva, cînd vedem că, în multe locuri din lume, se întîmplă lucruri atît de îngrozitoare?“.

Întrebarea, era, desigur, naivă. Dar primul răspuns care ne vine în minte e unul evident: „Şi privitul contează, e un prim pas…“

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.