Lumea idilică şi schimbarea

Publicat în Dilema Veche nr. 711 din 5-11 octombrie 2017
Lumea idilică şi schimbarea jpeg

Mi-am imaginat, mult timp, e­xistența ca-n cărțile pentru copii sau ca-n serialele de la Hallmark: o comunitate nu foarte mare, de genul celei din Stars Hollow, orășelul din Gilmore Girls, în care toți se cunosc cu toți și aproape nimic nu se schimbă vreodată. Cînd vor să mănînce, merg cu toții la Luke’s Diner, unde comandă mereu aceiași burgeri, aceleași clătite și aceeași cafea. Dacă își propun să cumpere ceva, se duc la magazinul lui Taylor Doose, care e și primarul locului. Dacă vor să danseze, se îndreaptă către școala lui Miss Patty. Ca să cumpere antichități, către magazinul doamnei Kim. Pentru a-și repara mașina, către garajul lui Gypsy. Și așa mai departe. În orășelul respectiv, cu nume simbolic, toți sînt amici cu toți și, deși există niscaiva bîrfe și oarecari conflicte, toate acestea nu depășesc un anumit prag, un prag al confortabilului, fiind mai curînd comice decît dramatice. Cînd privești serialul, mai că nu-ți vine să crezi că vreunul dintre personaje poate evolua, poate îmbătrîni sau părăsi locul. Ai senzația că Luke va rămîne mereu îndrăgostit de Lorelai, fără să facă vreun pas în acest sens, că Rory nu va crește niciodată, nu va mai pleca la facultate și că va rămîne veșnic cu Dean, că toți membrii comunității vor trăi pînă la adînci bătrîneți.

Nici în serial nu se întîmplă așa, chiar și acolo personajele evoluează, se schimbă, pleacă, îmbătrînesc, ba chiar și mor. În realitate, de astă dată, așa cum s-a întîmplat cu actorul care-l interpreta pe tatăl lui Lorelai, Edward Herrmann, care a murit în 2014 și nu a mai apucat să joace în Gilmore ­Girls: A Year in the Life, o reluare și o posibilă încheiere a serialului în patru episoade. Urmărirea acestui sequel, în loc să mă bucure, pe mine, una, spectatoare fidelă de altădată, mai curînd m-a destabilizat: aproape nici unul dintre personaje nu mai arăta ca înainte, mai toate aveau burtă sau chelie, erau dacă nu de nerecunoscut, măcar cu schimbarea întipărită pe fețele și trupurile lor.

În serial se întîmplase așa cum se petrecuse și-n propria-mi viață: schimbarea învinsese. Dacă Făt-Frumos din „Tinerețe fără bătrînețe“ nu a putut trăi cu ea, noi sîntem obligați să o acceptăm zi de zi. În casa în care am locuit în anii adolescenței și cu care mă identific cel mai mult, acum e un cabinet stomatologic cu o inscripție alcătuită din litere roșii electronice, care se succed, non-stop, prin fața ochilor indiferenți ai potențialilor posesori de măsele cariate. În fața casei era un salon de cosmetică, la care am mers ani de zile. Acum e un altul, mai somptuos, într un stil kitsch grandoman și plin de spirale. Salonul de acolo s-a mutat într-un loc mai obscur, unde l-am urmat. Doar că am avut surpriza că o parte din doamnele de la cosmetică sau coafură, care mi se părea că vor fi veșnic acolo, au început să zburde spre alte locuri cu același profil, dar mai vioaie. Unde aparatele complicate și pline de promisiuni izbăvitoare, dar și înspăimîntătoare, înlocuiesc într-o oarecare măsură oamenii. Farmacia de la care cumpăram, iarăși, cu anii, din zonă, a fost înlocuită cu un magazin oarecare. E drept că au apărut, prin vecinătate, o grămadă de alte farmacii, dar nemaifiind acolo cele două vînzătoare cu care te puteai sfătui pe bune, totul a devenit acum o discuție strict tehnică și promoțională. Pînă și preotul de la biserica din zonă, pe care-l întîlneam din cînd în cînd la coadă la Angst (care nu mai e chiar Angst), a murit.

E adevărat că, totuși, unele stabilimente și personaje au rămas oarecum pe poziții, întărindu-ți cît de cît senzația de aproximativă și cu variațiuni permanență: cerșetoarea locală a rămas aceeași, deși își mai schimbă locul de pe o parte a bulevardului pe alta; parcatoarea, și ea, cu un zîmbet mecanic, care te recunoaște cînd și cînd, în funcție de stări; doamna de la poștă, care s-a mutat, cu mica ei încăpere cu tot, undeva pe Calea Victoriei; una din vînzătoarele de la Nic-ul care nu mai există, translatată acum la Mega Image-ul de la Eva; vînzătoarea din Piața Amzei (ce vremuri!) – debarcată, de ceva ani buni, tocmai în Piața Norilor, cu care discutăm, mereu, ce ne mai fac copiii și cine ne-a mai murit.

Căci, din păcate și cu riscul de a fi morbidă, o parte din aceste schimbări nu sînt doar circumstanțiale și dintre cele care ne afectează al doilea, al treilea cerc de cunoștințe și împrejurimile, ci și din cele care ne decimează primul cerc și sînt ireversibile. Un timp, pînă la o vîrstă a maturității răscoapte, să zicem, în jurul nostru se formează, pe nesimțite și pe o durată mai lungă, un fel de barieră de protecție, un soi de cerc de foc, pozitiv, alcătuit, în mare, din generația părinților. Care se interpune cumva, opac într-un mod fericit, între noi și neant. Odată cu înaintarea noastră în vîrstă, în cercul respectiv încep să apară niște găuri. Unele persoane din componența lui pur și simplu dispar. Apropierea dintre tine și neant devine aproape directă, obstacolele dintre tine și acesta se tot răresc. Cum poți face față acestei schimbări?

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.