Lumea „cealaltă”

Publicat în Dilema Veche nr. 899 din 1 – 7 iulie 2021
Zizi și neantul jpeg

La un moment dat, oamenii din jurul meu au început să se-mpuțineze. Unii dintre ei au plecat pe lumea „cealaltă”. Nu, nu vă gîndiți la ce-i mai rău: unii dintre ei au emigrat.

Dar și să pleci în Occident, chiar în anii ’70, era ca și cum ai trece pe lumea cealaltă. Nu te mai puteai întoarce și era complicat ca membrii familiei sau prietenii să te poată vizita acolo unde te stabileai. Cam singura cale de comunicare erau scrisorile. Iar ele erau deschise și citite. Și, odată plecați, apropiații trecuți dincolo îți puteau trimite pachete. Care erau un fel de semne de pe Tărîmul Fagăduinței, aproape paradiziace.

Propaganda comunistă ne învăța numai aiureli despre „lumea de dincolo”. Ni se spunea, cu varii ocazii, că acolo „nu umblă cîinii cu covrigi în coadă”, să nu cumva să credem așa ceva. Țin minte că, atunci cînd eram mică, îmi și imaginam niște potăi cu mai mulți covrigi în formă de 8 în coadă, suprapuși, cum se mișcă așa liberi printr-un no man’s land. De asemenea, se mai spunea, pe la televizor și nu numai, că în țările din Occident, dacă i se face rău cuiva și pică pe jos, nimeni nu-l ridică și toți trec pe lîngă el nepăsători. Așa e societatea occidentală. Chiar îmi imaginam scene de genul celor pe care le-am văzut mai tîrziu în filmele cu zombi, cu cadavre abandonate pe trotuare.

Avusesem chiar și eu o scurtă incursiune în lumea „de dincolo”: plecasem cu toată familia, cînd eram foate mică, 2-3 ani să fi avut, în fosta Iugoslavie, de unde provenea tatăl meu și unde aveam rude. Țin minte pînă-n ziua de azi drumul cu trenul în noapte, în patul de sus din cușetă. Îmi aduc aminte cînd mama m-a trezit ca să văd Porțile de Fier. Eu habar n-aveam la ce să mă aștept, am văzut niște luminițe în noapte. Ira apoi, de la sîrbi, îmi aduc aminte doar de piața cu porumbei de sub geamul nostru din centrul Novisadului, de gustul siropului de zmeură pe care l-am luat cît am fost bolnavă și de faptul că oamenii, acolo, vorbeau, cum spuneau eu pe vremea aia, „greșit”. Evident, altă limbă, una pe care n-o înțelegeam. Mi-l mai amintesc pe puiul Calimero, cu care am păstrat, mult timp, un prosop.

Încet-încet, diverse persoane din jurul nostru au început să dispară. Să plece, cum spuneam, pe „lumea cealaltă”. Prima cred că a fost nașa mea Zizi, trebuie să fi avut vreo patru ani pe atunci. A fost ca-n This is the house that Jack Built: Zizi a plecat după iubitul ei, Mircea, care plecase după mama lui. Cert e că a fost prima absență a cuiva apropiat. Odată cu ea a venit și partea plăcută: cărțile poștale. Zizi emigrase în Austria, la Klagenfurt, unde avea o mătușă. De acolo putea ajunge la Mircea, care era în Franța. Primele cărți poștale erau cu o serie de arici antropomorfizați, care erau surprinși în diverse ipostaze, cu familia lor cu tot. Erau tot idilici, în stil Disney. După ei au urmat niște șoareci în ipostaze similare, ușor mai caricaturali. Și apoi colecția Sarah Kay, fetița cu pălăriuță și codițe stil country, pentru care făcusem o pasiune.

Încet-încet, au venit și primele pachete: ciocolata Toblerone, ursuleții Haribo, gumele de mestecat Spearmint și Peppermint. Deodată, lumea de dincolo cu cîini fără covrigi în coadă și oameni căzuți și uitați în plină stradă s-a conturat mai clar, precum Pămîntul Făgăduinței. Da, veți zice, ce ușor eram de cumpărat. Și constat că eram. Dulciurile n-au fost totul: la un moment dat, pe la vreo 5 ani ai mei, a venit o păpușă: cu codițe roșcate împletite, rochie în dungi verde, cu alb, pistrui. Pippi Langstrumpf, personajul lui Astrid Lindgren, pe care astăzi mai toți copiii ar recunoaște-o drept familiara Pippi Șosețica, a venit la mine, în plastic și burete, via Poșta Română comunistă. A venit întreagă, dar după ce a fost sfîrtecată și disecată. Exagerez, evident, voit, acum: ideea e că pachetul cu păpușa a întîrziat mai mult decît celelalte, pentru că au căutat-o pe toate părțile, inclusiv înăuntru. Pippi era diferită de păpușile „Arădeanca“ din dotare, cu care eram obișnuită: nu arăta ca o prințesă frumoasă, dar împăiată, care abia putea să-și dea ochii peste cap și să-și miște mîinile și picioarele. Nu stătea demnă ca o regină de gheață mereu în picioare, scrutînd depărtările albastre. Nu. Ci avea membrele flexibile și era umplută cu vată, doar capul îl avea tare.

Cert e că păpușa asta a devenit cea mai bună prietenă a mea. A înlocuit-o pe Cari Maca, rața imaginară. Avea ceva uman și hîtru în privirea ei de plastic. A ocupat mereu un loc de cinste, alături de ursul Gălbioru, un urs neobișnuit de mare pentru vremurile de atunci, care a supraviețuit pînă azi. Și a rămas indiciul că există viață, chiar o viață bună, și pe „lumea cealaltă”.

După ea, au început să sosească și alte indicii. Treptat, și alți membri ai familiei și prieteni s-au hotărît să treacă „dincolo”. Mai ales că în România ceaușistă lucrurile deveneau tot mai neplăcute, spre insuportabile. Despre ei, în articolele viitoare.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Şoferii nu vor mai putea parca gratis în centrul Bucureştiului
Începând cu luna august şoferii nu vor mai putea parca gratis pe locurile amenajate în centrul Capitalei sau pe trotuar, a anunţat viceprimarul Stelian Bujduveanu. Potrivit lui, serviciul va fi digitalizat se vor pune parcometre şi bariere automate, iar cei care parchează pe trotuar vor fi sancţionaţi.
image
Un apropiat al lui Kadîrov susţine că cecenii „vor merge înainte până la Berlin” dacă „Putin nu îi va opri” VIDEO
Un apropiat al liderului cecen Ramzan Kadîrov, Magomed Daudov, preşedintele parlamentului cecen, afirmă că unităţile cecene care luptă în Ucraina „vor merge înainte până la Berlin” dacă „Putin nu le va opri”.
image
Firmă IT din Cluj implicată în eşecul unuia dintre cele mai aşteptate jocuri video din istorie
Problemele tehnice care au dus la eşecul lansării unuia dintre cele mai aşteptate jocuri video - Cyberpunk 2077 - ar fi fost cauzate de Quantic Lab, o firmă IT din Cluj, arată Forbes în ediţia internaţională. Articolul a declanşat o serie de mărturii de la angajaţi ai companiei, dar şi o reacţie a Quantic Lab.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.