Lucruri bune și de neuitat

Publicat în Dilema Veche nr. 938 din 31 martie – 6 aprilie 2022
Zizi și neantul jpeg

Războiul ăsta m-a făcut să mă gîndesc la multele lucruri și gesturi care mi-au luminat viața, care ne-au luminat viețile noastre, ale tuturor, într-un moment sau altul. La lucrurile bune care ne-au făcut să ne păstrăm firescul umanității, să ne bucurăm și să empatizăm. La lucrurile și gesturile pe care n-aș vrea să le pierd, în caz de cine știe ce...

Voi încerca să fac o listă aleatorie și nicidecum terminată a lor. În nici o altă ordine decît una strict afectivă: așa cum mi-au venit în minte, pur și simplu. Din domenii și povești cît se poate de diferite. Fără a încerca să stabilesc vreo ierarhie între ele.

Lumina de dimineață, albă spre galbenă, care se strecoară cît e încă devreme, fără să dea buzna. Dîndu-ți de știre că da, lucrurile mai sînt la locurile lor, că ai deschis ochii și miști încă o dată, că poți, iar, s-o iei de la capăt cu aventura ta, insignifiantă, dar formidabilă. Pomii din fața geamului, care acum înfloresc și se-mpăunează cu ținuta lor de bal, dar care mai deunăzi fuseseră doar timid înfurnziți, ba chiar uscați și-mpovărați de zăpadă. Ciorile pe care, poate, n-ai da multe parale, dar care, plasate în pomii tăi, ținîndu-și speech-urile și dereticîndu-și locurile, par de neînlocuit. Aburii cafelei de dimineață, chiar dacă acum e la filtru și nu la ibric, care te pune-n ordine și-ți oferă răgazul spațiului dintre: al momentului în care poți, pentru cîteva minute, să oprești timpul în varianta lui de tăvălug și să visezi sau, pur și simplu, să adaști. Oul, nici prea tare, nici prea moale și, dacă se poate, portocaliu, care-ți amintește de cel care sfîrîia în tigaia bunicii tale la primele ore ale dimineții, pe fondul sonor al Europei Libere.

Biroul, adus de mama ta dintr-una din călătoriile ei de Phileas Fogg, și anume din China, un pic stil, aducînd de departe cu cel clasic din camera copilăriei. La care s-au pus la cale toate cele. Unde, pe scaunul ușor șubred cu perna roșie-n carouri făcută de bunicul tău, ai descifrat mai tot ce s-a putut din cărțile care ți-au picat în mînă, nu doar ca să iei examenele, ci și ca să intuiești măcar cine ești și-ncotro vrei s-o apuci. Unde ai scris, cu pixul între degete și nu apăsînd pe tastatură, în caiete chinezești legate în mătase roz și protocalie, pe cine ai iubit și la ce mai visai. Unde ai scrijelit, ordonat și numerotat, tot cu pixul, pe coperțile casetelor audio pentru casetofonul tău mono, numele cîntecelor și ale formațiilor pe care urma să le asculți.

Muzica, cea care nu-și pierde sensul indiferent de vîrstă, loc și soartă a lumii. Beatles-ii. Oricînd aș pune iar și iar Norwegian Wood, Honey Pie și Eleanor Rigby. Oricînd le-aș reciti textele pe care atunci, în adolescență, le scoteam, agresînd butonul de rewind. Chiar și ABBA, iubirea dintîi. N-aș vrea să nu mai am ocazia să-i ascult. Măcar I Have a Dream, cîntecul care răsuna, iar și iar, sper doar între pereții băii mele din Lahovari, în timp ce băieții în costume cenușii se perindau prin fața geamlîcului, asigurîndu-se de desfășurarea în condiții optime a traseului celui mai iubit conducător prin zona Romană. Ori The Winner Takes It All, care era, pentru mine cea de pe la 13 ani, chintesența relațiilor dintre sexe.

Cărțile, deschise chiar dinainte de deja menționatul birou. Pe recamierul roșu care plutea, ca un vapor (ceea ce și devenea în jocurile cu prietenul meu din copilărie), pe marea camerei mele, cel mai des trona Mary Poppins. Cartea copilăriei mele, care-ți dădea senzația că totul e posibil. Dar nu oricum, ci într-un mod care reușea să îmbine, neobișnuit, magia cu rezonabilul. Căci tocmai ăsta era hazul lui Mary Poppins: era o zînă cu spirit practic și limite autoimpuse. Făcea lucruri nemaipomenite, dar nu pierdea niciodată din vedere îndatoririle ei de guvernantă, siguranța copiilor și a tuturor, și bunul-simț în general. Devenise modelul meu în viață, în copilărie. Probabil că, dacă m-ar fi întrebat cineva ce aș fi vrut să fiu, aș fi spus „Mary Poppins”.

Pentru adolescența în perioada ei timpurie, Pe aripile vîntului. Văzusem filmul la Sala Palatului, într-un fel de proiecție-eveniment, și citisem cartea cu înfrigurare pe plaja din Mangalia, în prima vacanță în care mă simțeam pe cont propriu. Scarlett O’Hara devenise un model. Erau mugurii timizi ai unui soi de feminism înflorit într-o societate în care femeia era, la propriu din păcate, la cratiță. Dacă nu ne jucam de-a Agnetha și Anni-Frid, visam la Scarlett. Cam astea ne erau modelele epocii (mai tîrziu li s-au adăugat Sue Ellen și Pamela).

Mersul pe jos cu vîntul zburlindu-te. Bucurîndu-te că-n jurul tău sînt oameni, vii, care gesticulează, vorbesc, se ciondănesc. Înregistrînd lumea din jur ca pe un tapet, în timp ce propria-ți lume îți zbîrnîie prin cap...

Lista va continua. Sînt lucruri și gesturi care ne fac, pe fiecare dintre noi, să ne simțim acasă. De care avem nevoie ca să simțim că avem rost. Sper că le vom tot avea.                                                               

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.