LMA pt limba romana!

Publicat în Dilema Veche nr. 856 din 3 - 9 septembrie 2020
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

„Hey, cf?” „Bn... tu?” „Nimik. Ast sa inceapa sc... J” „Teai intors in buc?” „Pai, nici nam fost plecata... lol. Unde sa pleci pe pandemie?” „J)))” „Ziceai ca mergi la VV”, „Ah, nam mai fost ca m-am certat cu iubi.” „Kum asa?!! Vrei sa ne vedem sa vb?” „Nuu, ca neam impacat... dar se poarta strange in ultima vreme...” „Dc?” „Cre ca are probl cu ai lui... maicasa e super cringe... forget it!” „L” „Tu cmf? Nu team mai vazut pe mess...” „Nu prea mai intru pe mess, mai mult pe insta... n-ai vazut pozele de la party de ziua mea?” „Daa... Big Like!” „A fost super... pakat ca nai venit!” „LMA! Sry, nam avut kum... tb sa merg la bunicamea in ziua aia... boring.” „La tzara?! Bleah!” „Yup, nai unde sa faci un dush acolo... de kk!” „La sc o sa mergem tot online... sti ceva?” „Nu shtiu inca nimik... nu a scris diriga.” „Dak mergem, mergem cu maska, nu?” „Mai bn stam tot acasa...” „Daa, dar ma plicti acasa... mai bn la sc!” „Tb sa plec, vb! „Da, vb. Bye!”

Așa poate să arate o convesație standard (în scris) între două fete „normale” de 16 ani, să zicem. Nu cred că am exagerat prea tare, de multe ori trag cu ochiul la ce-și scriu puștanii în metrou sau în tren ca să observ ce se mai întîmplă cu limba română (apropo, astăzi, 31 august, e ziua ei... LMA!, ca să fiu în ton cu fetele). Însă nu trebuie să fii neapărat indiscret ca să-ți dai seama că biata noastră limbă trece printr-o perioadă dificilă. Ca și limba engleză și probabil ca toate limbile din lume. Tendința nu e doar cea de prescurtare, ci și de codificare, limba nu mai e doar o unealtă de comunicare, devine așadar un cod. Dacă știi să-l folosești, aparții unei generații, nu te faci de rușine, nu ești cringe  (un cuvînt pe care l-am învățat de curînd atunci cînd am aflat că generația mea e cringe, o generație de boșorogi care o freacă pe Facebook, în timp ce lumea bună și tînără s-a mutat de multă vreme pe TikTok și pe Instagram). De ce totuși un cod? De lene și pentru a ține pasul cu o comunicare instantanee cît mai rapidă. Comunicarea în sine contează, limba nu. Există o nepăsare totală față de tot ce înseamnă reguli de folosire a limbii (ca să nu zic lipsă de respect). Gramatica e fost anulată, nu mai contează cum se scrie, important e să se scrie, să se livreze informația. Folosirea virgulei e un detaliu de mare finețe, diacriticele sînt un moft, cratima e inutilă.

Așadar, nu se întîmplă doar cu limba română. Prima oară cînd m-am afundat în aceste hățișuri ale prescurtărilor și cuvintelor „inventate” a fost cînd am început să joc jocuri online și trebuia să comunic pe chat în engleză cu ceilalți jucători. Exista o explicație – trebuia să joci și să comunici în același timp, comunicarea era doar o extensie a jocului. Știam engleză cît de cît din școală, o engleză british, „curată”, politicoasă – would you like a cup of tea? În primele luni, nu înțelegeam nimic din ce se discuta pe chat. Și nu era vorba doar despre banalul als pls (age, location, sex, please). Căutam pe net ce înseamnă brb (be right back), afk (away from keyboard), ppl (people), precum și termeni specifici precum combo, aggro sau AoE. După ce îl citisem pe Patapievici cu dicționarul în adolescență, acum jucam jocuri cu dicționarul. Înțelegeam că sînt părtașă la un fenomen global care n-o să dispară peste noapte, limba n-o să mai revină niciodată pe făgașul ei de dinainte. În mai puțin de o jumătate de an, jonglam cu tot acest slang, în timp ce omoram mobi (monștri) într-o veselie. Era ca și cum aș fi învățat o nouă limbă.

La o terasă, la masa de alături sînt doi băieți de 20-25 de ani care s-au întîlnit la o bere, genul băieți cuminți și deștepți, pot pune pariu că amîndoi au fost cam tocilari în liceu și/sau olimpici pe ici, pe colo. Trag cu urechea la ce vorbesc, sînt curioasă nu doar ce vorbesc și cum își vorbesc. Discută la început despre cărțile și lumile fantasy, despre comunități imaginare, pentru ca imediat discuția să intre într-o zonă de sociologie, chiar de filosofie, care implică inclusiv corectitudinea politică. E interesant să aplici concepte și ideologii din lumea noastră reală, rl (real life, apropo) unor lumi inventate, să vezi pînă unde se poate merge cu utopia, băieții sînt isteți, nu zic nu, dar ceea ce mă surprinde este că nu pot rosti o frază în română fără să o completeze cu o frază în engleză. Nu e romgleză ce vorbesc ei, e o îmbinare perfectă în comunicare a celor două limbi, cînd nu-și mai găsesc cuvintele în română, o dau pe engleză și se înțeleg perfect. Mă întreb de ce aleg să se converseze așa și îmi dau repede seama că referințele lor (comune) legate de filme, jocuri, cărți, chiar studii sau ce-or mai fi citit ei la viața lor vin din limba engleză, nu din română și li se pare inutil să mai traducă în propria limbă din moment ce toate semnificațiile erau acolo.

Am văzut de curînd un reportaj la un post TV despre o limbă inventată într-un sat din Apuseni  care se vorbește acolo și doar acolo de mai bine de o sută de ani. Limba se numește „comuțeasca“ sau „limba de sticlă“ pentru că cei care o vorbesc au fost geamgii cunoscuți în toată țara, e transmisă din generație în generație și n-are nici o legătură cu limba română. Am ascultat ce vorbeau oamenii din filmuleț, nu pricepi chiar nimic, limba e de pe altă planetă. Totuși, de ce necesitatea unor oameni simpli, fără școală, de a inventa o limbă nouă într-un sat românesc fără prea mari influențe etnice, dintr-o țară care are o limbă oficială? Am înțeles din povestea lor că geamgiii din Mărgău mergeau prin toată țara cu geamuri în spate și nu voiau să fie înțeleși de către ceilalți cu privire la negoțul lor, poate că nu voiau să fie fraieriți, poate voiau să-i facă pe alții la bani. Așadar, era o „limbă” a meseriei, a comerțului, în fond tot un cod, așa cum inventam noi alfabete secrete în copilărie, ca să nu se prindă profele de pe la școală ce ne scriam prin bilețele. Mi s-a părut un caz interesant.

Generația mea a trecut prin multe, într-un timp relativ scurt, în primul rînd a trecut printr-un șoc tehnologic, dacă mă gîndesc că, în urmă cu doar treizeci de ani, comunicarea se făcea prin intermediul telefoanelor cu disc, astăzi piese de muzeu, iar cea în scris, prin scrisori sau cărți poștale. La fel și limba, ca să țină pasul cu noile tehnologii, a suferit un șoc, s-a scurtcircuitat pe ici, pe colo. Eu, una, sper că va trece cu bine de toate aceste încercări, că va avea o viață lungă și decentă încă multă vreme de acum încolo. În toți acești ani, generația noastră a trecut de la poezii de tipul „Limba noastră-i o comoară” și de la „caiete cu expresii frumoase” la „nu pot sa vb acum” și „viata-i de kk!”. Multe dintre cuvintele pe care le-am învățat în copilărie, astăzi nu mai există sau sînt pe cale de dispariție (inclusiv cuvîntul „geamgiu”, meseria celor care au inventat o limbă din nimic), însă cuvintele, dincolo de semnificația lor, de informație, de „cod”, au un suflet, o personalitate care pleacă din etimologie, din alăturarea literelor, din locul în care se așază în fraze. Tot prescurtînd, stîlcind și anulînd cuvinte o să ajungem treptat la vocabularul de bază, fad și lipsit de nuanțe, cu care, oricît am comunica, n-o să mai reușim să transmitem nimic.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.