Liniştea

Publicat în Dilema Veche nr. 511 din 28 noiembrie - 4 decembrie 2013
La drum – propriul road movie jpeg

De cînd eram mică şi rămîneam să dorm la bunicii care locuiau la casă, în Bucureşti, mă deranja liniştea. Pe străduţa lor, care dădea spre un parc, nu se auzea, uneori, chiar nimic. Sau, pur şi simplu, se auzea… nimicul.

Copil crescut într-un bloc comunist, nu ştiam ce e liniştea. Atît în faţa, cît şi în spatele blocului nostru de pe Şoseaua Giurgiului existau anumite zgomote care ne însoţeau perpetuu: strigăte de oameni care-şi spuneau ceva în grabă, ordine de cumpărături sau de făcut curat, copii apostrofaţi că nu mai intră odată-n casă, înjurături, certuri, lătrături, croncănituri, claxoane, ambreiaje… Într-un cuvînt, viaţa pulsa şi umplea sistematic golul posibil şi mereu la pîndă al anxietăţilor ce se coceau. În atîta agitaţie – comodă fiindcă nu cerea implicare totală, nefiind a ta, ci doar de fundal –, era greu să cunoşti frica, frica cea cu tentă absolută, a abisurilor şi a întinderilor cu pretenţii, ca marea, deşertul etc.

E adevărat, bunicii mei nu se învecinau nici cu marea, nici cu deşertul. Dar simpla lipsă a conglomeratelor suprapuse, de oameni, cu care eram învăţată, precum şi prezenţa, noaptea, a ameninţătorului parc cufundat în tăcere şi în mitologiile lui (cu copii furaţi sau violaţi…) erau suficiente pentru a te scoate din confortul metafizic obişnuit de bloc.

În linişte, omul – blocului sau nu – n-are încotro şi se descoperă pe sine. Toată forfota de care se însoţeşte de obicei se risipeşte în cele patru vînturi: şi deodată, faţă-n faţă cu natura dezvăluită, se vede pe el, cu limitele şi determinările sale. Dacă nu are cu el laptopul, tableta ori telefonul mobil, dacă nu se uită la televizor, omul obligat la linişte se trezeşte faţă-n faţă cu… el însuşi. Senzaţia de gol poate fi devastatoare, cel puţin în primele minute/ore/zile. „Ce să fac cu mine însumi?“ pare a fi întrebarea brusc devenită primordială a omului deconectat, departe de cadrul călduţ al imaginii în care mustea zi de zi.

După duşul rece al primelor „minute“ (care pot, în anumite cazuri, dura şi o săptămînă), omul reîntors la basics începe să se adapteze la… linişte. Începe să vadă, măcar cîte puţin, şi lumea reală din jur, abandonînd filtrul imaginii.

Lumea reală presupune noi obiceiuri, noi rutine. Omul întors la basics încearcă să-şi umple timpul pe fundalul liniştii: noile obiceiuri sînt mai curînd fizice şi, poate, tocmai de aceea, mai sănătoase: face, de pildă, o plimbare dimineaţa, în natură. Evident, asta dacă liniştea o întîlneşte undeva la munte, sau la ţară, într-o vacanţă ori deplasare întîmplătoare.

În loc de plimbarea în natură, subiectul experimentului nostru (dacă ar fi unul…) poate „presta“ cîteva trebuşoare prin gospodărie – ori curte –, bune la casa omului, precum: măturat, spart şi strîns lemne, făcut ordine, îngrijit plante, hrănit animale… Ori, dacă se încăpăţînează să îşi păstreze o natură mai contemplativă, poate încerca o şedere pe balconul/prispa cu vedere la… munte, pădure, cîmp sau dealuri, cu ascultat de triluri de păsări, fie ele doar cucurigul unui cocoş insistent.

În partea principală a zilei se poate contura o excursie mai lungă, măcar una de cumpărături, pînă la cel mai apropiat shopping center (magazinul sătesc?), pseudoutilitară. Să nu zicem că nu avem nimic de făcut… Liniştea de împrumut, cînd mergem în vacanţă la vreo pensiune, nu presupune, decît în rare situaţii, utilitate reală. Aceasta rămîne privilegiul (ori corvoada) celor care împart cu noi liniştea lor de fiecare zi, permanentă.

După care, un alt eveniment important e… mîncatul. Dar e vorba de mesele conviviale, aproape de adevăratele definiţii ale ospeţelor, în care lumea chiar socializează şi care durează, ca-n vremurile bune, nepermis de mult… După mese urmează serile – în care liniştea devine apăsătoare, angoasantă aproape. Atunci e momentul în care, eventual cu o carte în mînă, te poţi strădui să o accepţi. Şi, odată cu ea, să te accepţi şi pe tine, cel frust şi neînvăluit în dulceaga poleială a imaginilor. Poate nu cel mai dezirabil, dar măcar mai genuin.

Dacă reuşeşti cîte ceva din toate astea, pînă la urmă, nici n-o mai auzi. Pe ea, liniştea.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

meteo toamna foto pixabay
Vreme de plajă în ultima zi din septembrie. Ce regiuni vor fi măturate de ploi violente și grindină
Vreme deosebit de caldă se anunță în continuare, însă în vest, nord și centru temperaturile vor fi scăzute. După-amiaza și noaptea, în majoritatea zonelor lovesc ploile și vijeliile.
regiunile ucrainene unde rusii fac referendumuri foto france24
România nu recunoaște aşa-zisele „referendumuri" din Ucraina. Reacția MAE
Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a comunicat că România reiterează condamnarea, în termenii cei mai fermi, a așa-ziselor „referendumuri” desfășurate în perioada 23-27 septembrie 2022 în regiunile ocupate ilegal de trupele ruse în Ucraina
Forbes FOTO Shutterstock
Schimbări în topul 400 Forbes. Mark Zuckerberg nu se mai află printre primii 10 miliardari americani
Averea celor mai bogați 400 de americani s-a diminuat în 2022 pe fondul creșterii inflației și al scăderii piețelor, relatează Forbes.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.