Ligia și „Zoia“

Publicat în Dilema Veche nr. 809 din 22-28 august 2019
Ligia și „Zoia“ jpeg

Prietena și colega mea de clasă Ligia Caranfil nu mai e printre noi de acum șase ani, sfîrșind, înainte de vreme, la propriu, în Marea Neagră. Cînd a murit, copilul meu m-a întrebat: „Ligia era cea mai bună prietenă a ta?“.

Ierarhiile astea sînt relative, se știe. Și totuși, atunci m-am întrebat și eu același lucru: și am ajuns la concluzia că, în orice caz, mi-era prietena cea mai tolerantă și loială. Nu eram o prietenă rea nici eu, dar aveam cu siguranță cel puțin un defect: mă răzgîndeam ușor, cel puțin în epoca în care ieșeam des cu Ligia. Spuneam „Da, merg la film“ și pe urmă nu știu ce mai intervenea în familia mea și mi răsturnam și răsuceam programul, o dată, de două ori, de mai multe ori. Ligia nu se supăra niciodată, mă accepta cu toate meandrele mele, pur și simplu considera, probabil, că așa eram eu, un ghem haotic, cu ițele încurcate.

Cel mai des, programul nostru comun era să mergem la film. Poate părea banal, nesemnificativ. Dar nu era deloc așa, ci dimpotrivă. O mare parte din viața mea s-a derulat, cel puțin pentru o perioadă, și pe ecran. Ca să suport mai ușor ce se în-tîmpla dincolo de ecran, mă bălăceam in extenso în ceea ce se petrecea pe el. Mersul la film nu era doar divertisment, era evaziune necesară pentru supraviețuire. Nu prea conta ce film vedeam. Ligia era partenera mea în această existență paralelă: ne dădeam întîlnire și plonjam în ecran împreună.

După ce Ligia n-a mai fost printre noi, nici nu m-am mai dus atît de des la film. Ceva din lumea asta tentantă și ireală, de împrumut, s-a prăbușit. De altfel, încă de pe vremea liceului, prin comuniștii ani ’80, la Școala Centrală, Ligia era cumva și personaj. Și asta nu o spun ca pe ceva negativ și neobișnuit: senzația mea despre Școala Centrală, „Zoia Kosmodemianskaia“ de atunci, era una de imens teatru pe care se desfășura o inepuizabilă repetiție generală, ale cărei personaje eram, evident, noi toți. Elevii. Mai bine zis, elevele de atunci.

Puțini, pe acolo, mi se păreau obișnuiți. Aș fi putut să spun că destui mi se păreau ciudați, dar, pînă la urmă, ce înseamnă să fii ciudat? Să fii altfel decît ceilalți? Asta, în zilele noastre, e mai curînd ceva valorizat. Lumea-și dorește asta. În liceul ăla rece, mustind de fete cu veleități literare, printre care erau presărați cîțiva băieți în general mai atipici, mai toți eram ciudați. Inclusiv eu. În sensul în care ne permiteam nu doar să arătăm diferit (am tot povestit despre cele două colege ale mele, una care venea cu fuste tricotate de ea însăși peste uniformă, în nuanțe verzui, și alta care purta în loc de uniformă o fustă largă, din alte vremi, gen Scarlett O’Hara), ci și să ne comportăm diferit.

Cînd am sosit în „Zoia Kosmodemianskaia“ din liceul meu de-o viață, „Creangă“, care-și pierduse clasele de filologie pentru că Ceaușescu îl făcuse industrial, ca pe majoritatea liceelor din acea vreme, am fost șocată. În „Creangă“, un liceu sănătos, cu un număr egal de fete și băieți, dintre care destui olimpici la mate și pasionați de baschet, arătînd așa cum te-ai fi așteptat (înalți etc.), era cam precum în filmele americane cu adolescenți. Eu însămi mă identificam, nici mai mult, nici mai puțin decît cu una din adolescentele blonde și sportive care se perindau prin aceste filme, dintre cele care erau primele la școală, aveau un corp de amazoană și băieții le cădeau la picioare.

În „Zoia“, cînd am intrat cu toată mitologia mea de două parale (ce-i drept, asociată cu una mai normală, ușor hippie, derivată din cîntecele Beatles-ilor), m am ciocnit de o cu totul altă lume. Nimic din filmele americane de serie B, cu care mă păcăleam că aș fi avut vreo legătură pe vremea aceea. O mare de ființe de sex feminin diferite și imperfecte: culmea, nu arătau deloc ca-n viziunile mele cu supereroine. Nu se încadrau în șabloane, fiecare era diferită în felul ei și mai nici una nu corespundea unei preconcepute idei de divă. Nu aveau, toate, uniforme (căci atunci cu așa ceva veneam la școală) strîmte și scurte, ci dimpotrivă: majoritatea se lăfăiau într-unele lălîi, care le stăteau șui pe trupurile departe de măsurile ideale. În noua mea clasă erau fete subțiri ca niște ace ori supraponderale, ochelariste sau hippiote, cu părul în dezordine și figuri concentrate. Cînd am pășit în această mare umană învolburată și înspăimîntătoare, noile mele colege de clasă m-au înconjurat și copleșit.

Am ieșit din atacul ăsta o persoană dacă nu complet schimbată, măcar schimbată. Locurile mele comune despre feminitate și normalitate s-au dus pe apa sîmbetei. Lumea firească era chiar asta în care mă aruncasem: una a diferențelor și a atipicului. În care scopul locuitorilor ei nu era să atingă norma, ci să-și păstreze personalitățile.

Pînă azi mă identific cu acest tip de lume. Ligia era și rămîne reprezentanta ei cea mai bine conturată. Ea a avut curajul, încă de pe atunci, într-o epocă tulbure și vîrstată de restricții, să-și impună și să-și apere alteritatea. Mi-e dor de ea și de curajul ei.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Antony Blinken
Antony Blinken: Acum 25 de ani, poporul român a fost o sursă de inspirație pentru toată lumea
Secretatul de stat american susține că românii au fost o sursă de inspirație în urmă cu 25 de ani când a fost lansat Parteneriatul Strategic cu Statele Unite. Blinken a precizat că relația dintre cele două state este una „de neclintit”.
agnelli andrea epa efe h 55456952 jpeg
Cutremur la Juventus! Toată conducerea a demisionat. Clubul riscă să fie retrogradat din nou
Clubul italian este cercetat pentru o fraudă de 282 de milioane de euro.
Virgil Musta
Medicul Virgil Musta, trimis în judecată de DNA. El a devenit cunoscut în pandemie
DNA l-a trimis în judecată pe medicul Virgil Musta, specialist care s-a remarcat în timpul pandemiei. El este acuzat că a determinat asistentele de la Spitalul Victor Babeș din Timișoara să vândă teste Covid și să preleveze probe medicale pentru firma la care medicul este acționar.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.