Leagăn, Luna Parc şi Prater

Publicat în Dilema Veche nr. 342 din 2 septembrie - 8 septembrie 2010
Leagăn, Luna Parc şi Prater jpeg

Pe cît de frică mi-e de zborul adevărat, cu avionul, pe atît de mult îl iubesc pe cel inventat şi controlat de oameni. Nu pe cel riscant, pe care ţi-l oferă roller coaster-ele noi şi nebune, care te dau peste cap cu o viteză ce ţi se pare a luminii… Pentru fricoşi, există carusele şi trenuleţe lente, în care contează alunecarea, şi nu zdruncinătura. Dulceaţa mişcării, şi nu abruptul ei. Cel mai simplu şi mai la mintea cocoşului dintre ele nu e altul decît… leagănul. Leagănul nostru „tradiţional“, vechi de cînd lumea şi pe care cred că nimeni nu l-a ratat în copilărie. În leagăn te aşezi şi, dacă eşti fată, şi nu prea îndrăzneaţă, alegi durata molcomă, şi nu clipa şocantă. Te dai în leagăn încet, şi savuros, cu orele, în loc să te smuceşti de cîteva ori, gata să te dai peste cap… 

Cel puţin, eu, una, asta alegeam. Mă aşezam în leagănele, de pildă, de la Cumpătu, din Sinaia, cu cîteva prietene, şi ne dădeam cu orele: între timp, stăteam de vorbă, puneam ţara (mai puţin) şi idilele fiecăreia (mai mult) la cale. Legănatul dădea altă anvergură şi amploare discuţiilor noastre: deveneau parcă universale, urcau şi ele, odată cu leagănele, în valoare… Aceeaşi senzaţie de legănat, asociată cu cea de învîrteală (ceea ce-i dădea repetivitate) am regăsit-o mai întîi în Căluşeii de la Mangalia, de la începutul digului (în anii ’80…) şi în Umbreluţele din Luna Parc din Neptun (care cred că mai există şi acum).

De ce mă trăgea aţa, mică fiind, dar şi mai mare, spre device-urile astea puţin complicate şi, de ce să nu recunoaştem, depăşite? Din două motive simple, dar esenţiale, oricît de preţios ar suna, pentru „condiţia umană“: îmi dădeau senzaţia zborului amestecată cu cea a timpului dilatat. A ieşirii pe nesimţite din timpul cotidian nesuferit, mereu măsurat… Ce reţetă mai grozavă a fericirii, chiar mică şi temporară, se poate găsi – în copilărie, şi nu numai? 

Mai tîrziu, umblînd prin lume, am găsit altfel de… Luna Parc. În Disneyland, Disneyworld sau Busch Gardens, din America, nici legănarea, nici plutirea şi nici învîrteala nu mai erau ce ştiam eu. Lumea se schimbase, şi se mergea pe senzaţii extreme: montaigne russe-urile de acolo nu ezitau să te ţină cu capul în jos, să te dea peste cap, să te urce foarte sus pe o muchie etc. 

Nici urmă de visare şi tărăgănare: totul la viteză maximă, mergînd spre un soi de ieşire din corp. Viteza era atît de ameţitoare, încît nici măcar nu te mai puteai ţine. Conştient, de bara din faţă… Centura acaparatoare, de sus pînă jos, făcea totul. Tu, un trup de consumator dornic de senzaţii tari, erai lăsat pe mîna acestor instrumente de tortură postmoderne: sigure, dar înfiorătoare. Teoreticienii culturii populare, printre care Ritzer şi Fiske, vorbesc despre plăcerea controlată din parcurile de distracţii şi despre riscul aşijderea. Un amestec de plăcere şi „durere“ administrate exact în cantităţile suportabile (cu menţiunea că, în ultimul timp, pragul celor două a crescut sensibil) într-un mediu special creat pentru aşa ceva: protejat, sigur, imitînd sau, mai curînd, reinventînd lumea exterioară imperfectă. 

Environment-ul parcurilor de distracţii îţi dă ocazia să-ţi arăţi curajul şi să-ţi cunoşti limitele, fără să rişti mare lucru. (Desigur, dacă ai probleme cu inima şi tensiune mare, eşti sfătuit, prin afişele lipite la intrarea roller coaster-elor, să nu te aventurezi.) În ce priveşte senzaţia perfectă de fericire plutitoare din copilărie, poţi, dacă o cauţi cu dinadinsul, s-o mai trăieşti şi în actualele Luna Parc: există un vapor, o barcă uriaşă, care te leagănă (evident, atomat) pînă la limita la care te-ai da peste cap. Dar nu te dai. Se opreşte la timp şi o ia de la capăt. (E adevărat că e destinată copiilor, pînă la o anumită vîrstă…) Există şi variante pentru adulţi ale plutirii din copilărie: la Prater, în celebra Roată mare, din care vezi destule din Viena, poţi lua o cină romantică. Mănînci şi bei vin în cabină: de fiecare dată cînd aceasta ajunge jos, chelnerul îţi mai toarnă cîte un pahar şi-ţi mai aduce cîte un fel...

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.