Viaţa de pe azi pe mîine
Odată străluceau în arene şi oamenii alergau să-i vadă aruncînd cuţite la ţinta vie, făcînd salturi mortale fără plasă dedesubt ori ţinînd pe frunte zeci de scaune, sprijinite unul într-altul doar în cîte un punct. Odată viaţa lor se întîmpla strălucitor, într-un şir de spectacole, într-o caravană în care le năşteau femeile şi unde le creşteau copiii, născuţi cu acrobaţia în sînge. Un sînge de-al ghepterilor, neam amestecat de maghiari, rromi, nemţi şi saşi care-şi vorbesc o limbă a lor, purtată prin generaţii. Vremuri potrivnice le stau ghepterilor în faţă. Caravanele de circ mai învie doar în poveştile celor mici, care nu mai au de ce să înveţe meseria părinţilor - acum circul nu se mai caută. Sărăciţi, îşi duc viaţa de pe azi pe mîine, în vagonetele în care odată huzureau. Şi un blestem crîncen le împuţinează ghepterilor neamul...
