"Ia-ţi, mireasă, ziua bună"

Publicat în Dilema Veche nr. 125 din 15 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"...De la mă-ta ta cea bună, / De la fraţi, de la surori, / De la grădina cu flori" - aşa cîntă de zor nea Mircea, ştergîndu-şi din cînd în cînd sudoarea de pe frunte cu podul palmei. Mîndru este de acordeonul său cel înnegrit de vreme - de cînd se ştie, nea Mircea, acordeonistul, a ţinut isonul alaielor de nuntaşi - şi puţin îi pasă de privirile încruntate ale "damelor de Bucureşti". "Nunta fără acordeon nu-i nuntă, şi basta! La ţară, aşa s-a pomenit de cînd lumea." La ţară, da, dar aici, în Capitală, doamnele cu pălării cu boruri largi şi mănuşi de dantelă sînt vizibil jenate de cîntările lui nea Mircea, apărut de nicăieri, neinvitat, nedorit. "...Ia-ţi, mireasă, ziua bună, / De la soare, de la lună." Vecinii de bloc sînt însă de altă părere. De cum au auzit primele acorduri, s-au strîns ciorchine pe balcoane. Ar coborî ei în faţa blocului, dar doresc să păstreze aparenţele - nu se cade să te holbezi la mireasă ca la urs. Cu atît mai mult cu cît te cunoşti cu socrul mic, administratorul blocului, care întotdeauna te iartă cînd uiţi să plăteşti întreţinerea la timp. Cu voci scăzute, schimbă impresii, preţ de cîteva etaje. Aflu cu această ocazie că piesa lui nea Mircea este "cîntecul cununii", interpretat de lăutari, în timp ce mireasa este gătită de naşă. În cazul de faţă, suita miresei este formată din doamne şi domnişoare frumos mirositoare şi elegant îmbrăcate, fiecare cu sarcini dinainte stabilite. O tînără zveltă, cu o rochie lila, pune nuntaşilor flori în piept. Mirele, naşii, părinţii şi, după caz, fraţii şi surorile au onoarea unui trandafir natural, alb-imaculat. Grea misiune, dacă nu cunoşti scara valorilor şi dacă nu ţi s-a făcut în prealabil un instructaj minuţios. O doamnă în vîrstă, vizibil impresionată de zarva nupţială, îmi povesteşte cum, pe vremea ei, fetele îşi împleteau cozi pe spate, cu panglici şi flori, iar băieţii purtau bucheţele de muşcată în clop. "Şi era aşa de frumos!" Frumos este şi acum, numai că mireasa are în păr o coroniţă strălucitoare şi un voal diafan, brodat cu flori de mărgăritar. Mirele, uşor îngrijorat de Big Mama (?!) care se lasă aşteptată, trage din cînd în cînd cu putere de cravata de la gît şi mai pune la punct ultimele detalii. Mi se atrage atenţia că "acel obiect vestimentar de la gîtul mirelui nu este cravată, ci lavalieră". Îmi scuz ruşinată ignoranţa: nu ştiu care e diferenţa între o cravată şi o lavalieră şi continui să urmăresc alaiul. "...De la fraţi, de la surori, / De la jocuri, de la hori." Şi alaiul - din care nu fac parte nici druşte de mire şi de mireasă, nici cemători, stegari sau colăcari, aşa cum citisem eu în cărţi - se pregăteşte de plecare. Pe aleea blocului se strecoară cu greu Big Mama - o limuzină albă, împodobită cu flori şi panglici. Un şofer ferchezuit, cu beretă şi enervant de politicos, îi pofteşte, pe rînd, pe mireasă, pe mire şi pe naşi în acest automobil simandicos, urmat de alte maşini, nici ele mai prejos, la fel de dichisite şi înflorate. În urma alaiului, urările lui nea Mircea răzbat cu greu prin forfota mulţimii: "Să trăiască mirii noi, / Viaţă lungă amîndoi, / El frumos şi ea frumoasă, / Două fire de mătasă".

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.