Dubaşii
Fie ca rîndurile de mai jos să vă poarte, chiar şi numai preţ de cîteva minute, în lumea de basm a vremurilor trecute în care nu auzeai nici atîta Hruşcă în difuzoare şi nici vreo adaptare pe ritm de manea a colindelor. La mulţi ani! "...şi-n noaptea Ajunului de Crăciun, bărbaţii tineri, însuraţi sau nu, fiecare cu dubă, colindau tot satul, însoţiţi de muzicanţi. De aici şi numele de dubaşi. ŤSculaţi, sculaţi, măi boieriu / Că de cînd aţi adormitu / Florile v-or năpăditu / Şi pe faţă, şi pe braţă, / Şi pe dalba-i dimineaţă / Slobozi-ne gazdă-n casă / C-afară-i ploaie di varsă / Picătura ce mi-o pică / Căpeneagul că mi-l strică / Căpeneagu-i de anglie / Petice-s pe el o mie» Costumaţia dubaşilor era cea de sărbătoare: cămaşă albă, cioareci de lînă, cojoc sau sfeter, încălţaţi cu bocanci sau cizme, cu şubă groasă, lungă, de culoarea lînii şi cu căciuli de blană neagră de miel. Căciulile erau împodobite cu panglică tricoloră, cu asparagus şi cu flori. ŤDă pă dubă, săraca, / Acuma-i vremea gi ea / Pîn-o ninge ş-o ploia» Umblatul dubaşilor din casă-n casă dura pînă în dimineaţa de Crăciun cînd se termina de colindat tot satul. Seara se organiza "jocul colacului", la care fetele care au slobozit dubaşii puteau intra fără taxă. ŤSpală-ţi, fată, bligile / Că-ţi venim cu dubile / Dă pă după cît gi tare / S-audă mîndra gin vale» La final, venea ciumerlitul colindătorilor, adică recompensa, iar cel care striga plata colindătorilor era vătaful dubii. ŤEu mi-s ăl mai mic în şcoală / Cu cămeaşa ruptă-n poală / Şi cu părul răcezat / C-am trudit de-am învăţat. / Voi de nu mi-ţi da crezare / Aduceţi-mi un cărbune / Să v-arăt mare minune, / Că n-am mîncat pită cu prune / Să vă spun vouă minciune, / C-am mîncat pită cu cîrnaţ / Ce ţine la foale saţ / Şi de-acele să ne daţi // Puică nagră bag-n sac / Scoală, gazdă, dă-mi colac / Dă-mi-l mic, că nu-i nimic, / Dă-mi-l mare, bine-mi pare, / Cît îi roata plugului / Să intre-n straiţa pruncului / Mă dusăi pe ulicioară / Văzui numa perişoară / Perişoară şi cîrnaţ / Şi de-acelea să ne daţi / Că ţine la foale saţ. // Hai ficiori, ficiorii dubii, / Pînă voi aţi colindat, / Aţi cîntat, aţi descîntat, / Gazda bine s-o gătat / Cu un şoldu-poldu / Că ce-i mult îi în podu / Cu-n colac dă grîu mănos / Cum îi faţa lui Hristos, / C-o buce crăiască / Dumnezeu să ni-l trăiască / Bucea n-are dop de tuleu / Să beau numa eu, / Bucea are şapte cercuri / Să bem de azi şi pînă miercuri. / Să trăiască gazda noastră / La mulţi ani!»" (Adaptare după lucrarea Binecuvîntarea trecutului , de Mariana Pleş şi Anca-Raluca Pleş) Dicţionar: gi = de, bligile = farfuriile, căpeneag = căciulă, anglie = piele de oaie
