Cu ochii-n 3,14

ACUM O SUTĂ DE ANI, MUNCITORII CARE SĂPAU UN GOL DE APROAPE 100 DE CENTIMETRI PE TRAIECTORIA CORECTĂ ȘI-AU SCHIMBAT NUMELE ÎN „OAMENII CARE PREFERĂ UMORUL MAI SUBTIL”, LA EXACT O SUTĂ DE ANI DUPĂ ETERNA EXPRESIE „ASTA NU-I O PROBLEMĂ”

● Echipa feminină de volei pe plajă a Norvegiei a fost sancționată de arbitri fiindcă nu a respectat regulamentul cu privire la ținută. În loc să poarte bikini, sportivele s-au îmbrăcat în pantaloni scurți. În semn de solidaritate, dar și ca un gest de frondă, echipa de gimnastică a Germaniei a adoptat un costum întreg, cu colanți pînă la gleznă și mîneci lungi. Acum o sută de ani, femeile se luptau pentru dreptul de a se dezbrăca în public. Astăzi pare că se duce o luptă pentru dreptul femeilor de a nu se mai dezbrăca în public. (M. M.)

● Muncitorii care săpau un puț pentru o fîntînă în curtea unui negustor de pietre prețioase din Sri Lanka au făcut o descoperire spectaculoasă – un filon de safire care cîntărea peste 450 de kilograme, în valoare de peste 100 de milioane de dolari. Descoperirea norocoasă a fost făcută în orașul Ratnapura din sudul țării, acesta fiind cunoscut în Sri Lanka drept „orașul pietrelor prețioase”. Filonul, care a fost numit „Safirul întîmplării fericite”, are o lungime de aproape 100 de centimetri și o lățime de 71 de centimetri. Gamage, negustorul de pietre prețioase în curtea căruia a fost făcută descoperirea, a spus că i-a luat peste un an să spele filonul, să analizeze puritatea acestuia și să îl certifice în mod oficial. Noroc că omul se pricepea. (A. M. S.)

● În timpul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice, un canal de televiziune sud-coreean, MBC, a ales o metodă bizară de a prezenta țările care defilau: Italia a fost reprezentată de o pizza, Norvegia de un somon, El Salvador de o criptomonedă, Ucraina de dezastrul de la Cernobîl, România de Dracula. În plus, au fost adăugate și statisticile referitoare la nivelurile de vaccinare din țările respective. În urma criticilor, cei responsabili și-au cerut scuze pentru etichetele considerate a fi jignitoare. România a primit chiar scuze duble: în timpul difuzării meciului de fotbal dintre Coreea de Sud și România, inscripția „Mulțumim, Marin!” a înlocuit numele atacantului coreean care tocmai dăduse un gol cu cel al jucătorului român Marius Marin. Deduc de aici că frica de Dracula a lucrat, totuși, ceva mai abitir. (S. G.)

● Incident pe Stația Spațială Internațională (ISS). Modulul-laborator rusesc „Nauka”, lansat săptămîna trecută de pe cosmodromul Baikonur (Kazahstan), a pornit accidental, la scurt timp după andocare, rachetele de dirijare, deviind pentru scurt timp ISS de pe traiectoria corectă. „Nauka” înseamnă în limba rusă „știință” – la doar un pas de alt cuvînt rusesc, „neuk”, adică „prost, ignorant, năuc”. (M. P.)

● Cîntăreața americană Anita „Lady A” White a pierdut procesul – legat de marca înregistrată a numelui de scenă – intentat trupei americane Lady Antebellum după ce aceștia, pentru a nu fi asociați cu perioada sclaviei negrilor, și-au schimbat recent numele chiar în Lady A. Ironia vine din faptul că Anita White (Alba, în traducere) este negresă, pe cînd membrii trupei Lady A(ntebellum) sînt albi, ceea ce pare să o îndreptățească să creadă că, neacordîndu-i-se dreptul exclusiv de a folosi numele de scenă Lady A, este victima rasismului. (M. C.)

● Să rîzi de Raluca Turcan devine, încet-încet, un hobby de oameni fini. E ceva special cu ea. Toată lumea rîde zgomotos, din prima. Oamenii care preferă umorul mai subtil, nu al vorbei, ci al situației, rîd și ei din prima, dar nu hohotesc, pentru că așteaptă replica Ralucăi la primul val de rîs. Acest al doilea episod nu întîrzie și este, întotdeauna, mai tare decît primul episod. De pildă, după ce a urat "La mulți ani!” baronului mort acum 218 ani, lumea a hohotit, a plouat cu poante și cu ironii. Raluca s-a înfuriat și, vexată intelectual, a replicat: Ce, lui Eminescu nu-i zice toată lumea "La mulți ani!” pe 15 ianuarie? Abia acum e de rîs, după ce contempli întreaga întîmplare ca de pe vîrful unui delușor de pe care poți vedea întregul bîlci. Pe bune, cine-i zice "La mulți ani!” lui Eminescu pe 15 ianuarie să ridice mîna! Una e să-l evoci în ziua nașterii sale, să scrii despre moștenirea lui sau despre relevanța lui în actualitatea culturală și alta e să-i zici "La mulți ani, Mișule!”. Dar, pentru Raluca, e totuna. (S. V.)

● Germania a anunțat încetarea definitivă a emisiunilor radio pe unde ultrascurte în 2025 – la exact o sută de ani după prima emisie pe unde ultrascurte care a avut loc tot în Germania, în anul 1925. Un fel aparte de a sărbători un centenar. (M. P.)

● În 2020, administrația fiscală belgiană a primit peste 3.500 de plîngeri împotriva suspecților de evaziune, față de circa 2.200 în 2019, scrie cotidianul LʼEcho. Nu există un mecanism de protecție pentru acest tip de delațiuni, mai scrie ziarul. Motivele pentru care cetățenii apelează la autoritățile fiscale ca să-i denunțe pe presupușii fraudatori sînt variate, dar, în multe cazuri, denunțătorii par să acționeze din răutate sau din răzbunare. Eterna și fascinanta natură umană nu ține cont de naționalități sau de granițe. (A. M. S.)

● Directorul echipei de ciclism a Germaniei a fost trimis acasă de la Olimpiadă pentru că, încurajîndu-și un sportiv, a folosit o expresie, transmisă în direct, care a fost considerată rasistă: „Prinde-i pe cămilari”. Cei numiți așa erau doi cicliști din Eritreea și Algeria. Deocamdată au reacționat doar antirasiștii și judecata a fost relativ simplă, dar lucrurile s-ar putea complica dacă s-ar sesiza cumva și apărătorii cămilelor. (A. M.)   

● Pe 23 martie 2015 a murit, la vîrsta de 78 de ani, americanul Gary Dahl, inventatorul pietrei de companie (Pet Rock), invenție care l-a făcut milionar peste noapte. Ideea i-a venit pe la mijlocul anilor ’70, pe cînd stătea de vorbă, într-un bar din Los Gatos, California, cu niște prieteni care i se plîngeau de animalele lor de companie pe care trebuie să le hrănească, să le plimbe și să curețe după ele în fiecare zi. „Pentru mine, asta nu-i o problemă, fiindcă eu am o piatră de companie“, le-a zis Dahl, străfulgerat de o idee. Și s-a apucat să-și pună ideea în practică. Împreună cu doi investitori, a înființat firma Rock Buttom Productions, al cărei obiect de activitate era comercializarea pietrelor de companie. A cumpărat de la un depozit cu materiale de construcții o mare cantitate de pietre colectate de pe plaja Rosarito din Mexic și fiecare piatră a fost așezată pe un așternut de talaș, într-o cutie de carton cu mîner, prevăzută cu găuri pentru aer, prețul unei pietre fiind de 3,95 dolari. În cîteva luni s-au vîndut 1,5 milioane de exemplare. Apoi, cu scopul de a rotunji succesul afacerii, Gary Dahl a scris și a publicat un Manual pentru îngrijirea și antrenamentul pietrei de companie. Astăzi, doritorii de animale minerale pot cumpăra de pe Amazon o versiune actualizată a invenției, la prețul de 19,95 dolari. (D. S.)

Foto: M. Pleșu