Cu ochii-n 3,14

ÎN CELE DIN URMĂ, VIITORUL E UN FEL DE ISTORIE VIE A ȘABLOANELOR DE GÎNDIRE

● A fi sau a nu fi Shakespeare: în comitatul Hidalgo din New Mexico (SUA) există un oraș-fantomă care se cheamă Shakespeare. A început ca popas pentru diligențe, cu numele de Mexican Springs, iar după Războiul Civil a primit un nou nume, Grant (în cinstea generalului Ulysses Grant, care va ajunge ulterior al 18-lea președinte al Statelor Unite și va sfîrși pe bancnota de 50 de dolari). Apoi orașul își mai schimbă numele de două ori, întîi în Ralston City și, în cele din urmă, în Shakespeare. Este abandonat în 1929, ca urmare a închiderii minelor de argint din zonă. Pe 9 noiembrie 1881, aici au fost linșați doi hoți de vite, „Russian Bill“ Tattenbaum și Sandy King, prinși de un pistolar supranumit „Dangerous Dan“ Tucker, pe atunci șerif în Shakespeare. Vestul e tăcere. (D. S.)

● Noua ademenire a clienților unei prăvălii de cafea (la pachet): „Cafeaua noastră e dezinfectată”. Mi-am imaginat, în viitorul noii normalități, gurmanzi care vor căuta plăcerile aseptice ale mîncărurilor, mirodenii sterilizate și gusturi accentuate, exotice de dezinfectant. (S. G.)

● Hamako Mori are 90 de ani și un canal de YouTube, urmărit de 260.000 de fani. Publică regulat video-uri cu jocuri: GTA 5, Skyrim, Biohazard 3, Call of Duty. Gamer Grandma, pe numele ei de scenă, e un fel de istorie vie a gaming-ului. A început să joace cînd avea 39 de ani, pe vremea casetelor video, iar acum e cea mai bătrînă „gameriță” din lume. După cum se vede, pasiunile chiar nu țin cont de vîrstă. (A. M. S.)

● Frustrat că în timpul pandemiei nu a putut împărtășit destui enoriași cu aceeași linguriță, arhiepiscopul Teodosie, încarnare a șabloanelor anticlericale (fariseu, bigot și lumesc în toate cele), vrea să mai tragă o dublă a slujbei de Paști, în noaptea de 26 spre 27 mai. Nu știu de ce, dar situațiunea mă duce cu gîndul la o serie de șlagăre și de producții hollywoodiene: Oops!… I did it again, Dirty Harry, Matrix reloaded, The Postman Always Rings Twice – cu Teodosie protagonist. (M. P.)

● Michel Onfray a anunțat că vrea să publice o revistă trimestrială de dezbatere cu și despre reprezentanții curentelor de gîndire suveraniste: Front Populaire. Revista n-a apărut încă. În schimb, (re)poziționările ideologice, lamentările, comentariile de pe tușă, invectivele, dar și aplauzele și uralele sînt în toi. S-ar putea scoate cel puțin o ediție a revistei doar din astea. (M. M.)

LA ÎNCEPUTURI, TOTUL PARE CA ÎNAINTE SĂ NE GÎNDIM CUM AR FI FOST DISTANȚA DUPĂ MAI MULTE DECENII

● A murit Little Richard, cel mai charismatic și mai extravagant dintre creatorii rock’n’roll-ului. „Poate că Elvis este Regele, dar eu sînt Regina rock’n’roll-ului”, a fost una dintre nenumăratele sale afirmații memorabile. La începuturi, Jimi Hendrix îl acompania, iar James Brown îi deschidea concertele; apoi, de la The Beatles și David Bowie la Prince, mai toată lumea a luat cîte ceva de la el. Interviurile și vestimentația sa au fost la fel de spectaculoase precum muzica lui. (M. C.)

● În Virginia, izolarea continuă și locurile publice trebuie să respecte multe norme, inclusiv cele de distanțare fizică. Restaurantele sînt încă închise în interior, așa că un patron de restaurant s-a gîndit să nu stea cu mesele goale: a adus manechine și le-a așezat pe scaune. Cu acești falși clienți, mulțumiți și îmbrăcați elegant, totul pare ca înainte. (A. M. S.)

● Nu sînt un om invidios, recunosc însă că am rămas totdeauna în admirația norocoșilor loviți de soartă exact la momentul potrivit… Și eu am/am avut rude iubitoare, gata de sacrificii firești pentru aproapele/consangvinul lor. Dar  brodeală ca la alții, mai rar… Cum ar fi adică o mătușă, chiar dacă nu Tamara numită, dar să acționeze din suflet cînd îți arde buza. Sau norocul chior al mirilor Claudiu & Olguța, așa potriveală mai rar, dar de nuntă nouă odată cu conacul… Ca să nu mai vorbim de dna Pintea, căreia chiar mămica ei i-a dăruit în direct vreo 63.000 de euro, așa, de cheltuială… Vezi bine, și cadourile consoartei nu sînt de ici, de colea, cînd ele atîrnă cît aproximativ 119 pensii minim garantate, nimica toată pentru un ceas de mînă, dacă stai să te gîndești, cadou de la soț iubitor, la vreme de seară… „Eu am fost europarlamentar, mi-am putut permite să-mi cumpăr o broșă…” Parcă ne sună cunoscut. Dar să nu fim nostalgici să ne gîndim cum ar fi fost pandemia în vremea Vioricăi Dăncilă, sau viceversa… (R. M.)

● Din cîte am văzut la televizor, la ședințele de guvern miniștrii nu păstrează între ei distanța legală de minimum 1,5 m. Ce să înțelegem? Că în Palatul Victoria nu există o sală mai mare? Sau că fac parte din aceeași familie? (D. C.)

● La Salonta a fost găsit primul cuib cu ouă de dropie, după mai multe decenii în care s-a crezut că specia a dispărut complet. Să sperăm că dropiile vor crește și se vor înmulți înainte ca vreun braconier să le jumulească în vreun ceaun, aruncîndu-le emițătorul în  fundul curții. (M. C.)

CINE NU-ȘI DOREȘTE FOARTE APRINS O ANUMITĂ LUMINĂ LA GEAM?

● Pentru a respecta regulile de distanțare, dar și pentru a le cosmetiza, restaurantul unei grădini zoologice din Japonia a așezat la mese, strategic, între clienți, animale de pluș. Astfel, susțin patronii, oamenii nu se vor mai simți atît de singuri în timp ce mănîncă. Mai mult, cred eu, se vor lega prietenii pe viață – căci cine nu-și dorește un amic tăcut, discret, care doar te ascultă, fără să te contrazică, și care pare că te încuviințează tot timpul? (S. G.)

● În mijlocul unei alei discutau un bărbat și două femei. Se cunoșteau, dar părea că se întîlniseră întîmplător. Una dintre femei le povestea celorlalți că o cunoștință de-a ei fusese testată, dar nu i se găsise nimic. „Nu e nici un virus, domnule, ăștia își bat joc de noi! E o prostie!” Tonul ei ar fi fost foarte aprins dacă masca trasă peste gură și nas nu i-ar fi pus o oarecare surdină. (A. M.)

● „Nu a fost Duminica Orbului”, conchide dl Ion Iliescu la 30 de ani de la primele alegeri după căderea comunismului, cînd 85% din electori au ștampilat FSN. „Acum, cînd se manifestă tot mai fățiș o anumită tendință totalitară, apreciem la adevărata lor valoare Curtea Constituțională a României și Avocatul Poporului”, continuă, explicit, domnia-sa. Gura păcătosului tot adevăr grăiește, chiar dacă orbii au rămas doar în scripte. Și el încă n-a fost „condamnat pentru sîngele vărsat”. Dacă nu acum, atunci cînd?! (R. M.)

● Mi se pare firească ideea Arhiepiscopiei Tomisului de a repeta slujba Învierii. În fond, e vorba de o tragedie antică, un spectacol de sunet, lumină și costume, cu scenariu repetat an de an, cu public și cu plată. Dacă nu s-a ținut la data anunțată în prealabil, de ce nu s-ar reprograma!? Ce nu înțeleg e de ce Noaptea Învierii nu se joacă în toată stagiunea Arhiepiscopiei. (M. C.)

● Dragoste în vremea COVID-ului – acum vreo două săptămîni, în cartierul meu, patru puștani stăteau turcește în mijlocul trotuarului și își povesteau isprăvile din izolare. „Și ce a zis? Te iubește?” „Nu știu, că n-am văzut-o decît la geam… mama ei n-o lasă să iasă…” „Trebuia să te lași în jos, pe acoperiș… poate are și ea nevoie de o cola, ceva…” Eu n-am fost decît un trecător cu mască. (A. P.)

Foto: L. Muntean